Razbunare sau act politic?

iunie 30, 2012

Nici nu s-a intors premierul de la Bruxelles, unde a fost mandatat de Parlament, lasandu-l pe presedinte acasa, ca zagazurile cerului s-au rupt. Brusc, o comisie adormita a ministerului educatiei a fost trezita la viata si pusa sa declare ca premierul a plagiat teza de doctorat … Sigur, las la o parte ca nu aceasta era comisia chemata sa se pronunte – cf. ordinului dat de dl. Baba insusi, omul PDL-ului -, ca aceeasi comisiei ii conferise premierului titlul de doctor cu ani in urma, fiind de datoria ei sa verifice inainte de asta daca teza era sau nu plagiata, ca decizia a fost luata in lipsa de cvorum (13 capete in loc de 14), ca 6 din membri ei au fost fie ministri ai educatiei, fie consilieri prezidentiali in actualul regim etc, etc, etc. Important era sa apara o acuzatie de plagiat de le orice for „academic”, pentru ca opinia publica sa fie manipulata ca acuzatiile aduse premierului au „greutatea” necesara …

Bun, la minima rezistenta, se poate spune ca este vorba de o razbunare pentru gestul premierului de a merge la Bruxelles in locul presedintelui. Nu neg, si acesta este un aspect, insa, dupa ce am reflctat mai mult, am ajuns la concluzia ca, inainte de a fi o simpla razbunare, este un act politic premeditat, ba chiar unui disperat … Disperat pentru ca vrea sa repuna mingea la mijlocul terenului, dupa ce meciul s-a incheiat si a fost pierdut. Adica, dupa ce PDL-ul a pierdut „partida” la motiunea de cenzura, vrea acum sa reinceapa meciul, in speranta ca, de data asta, ei vor fi castigatorii …

Este, daca vrem, o recunoastere indirecta a greselii capitale facute de presedinte dupa ce guvernul sau a pierdut motiunea de cenzura. Fara sa ma refer la „surpriza” dnei Udrea ca minoritatile au indraznit sa voteze pentru motiune, lucru la care nici ea, nici colegii ei nu se asteptau, modul cum a fost gestionata situatia – sunt sigur, sub comanda Controcenilor – a fost catastrofal. In loc sa stea cu „ochii pe minge”, adica sa se concentreze pe tentativa de a incredinta formarea noului guvern tot unui cirac de-al lor (precedent exista, de pe vremea dlui Iohannis, cand presedintele ignora majoritatea care daduse jos guvernul si ii desemna succesiv pe dnii Croitoru si Negoita sa formeze noul cabinet …), tinta principala a devenit discreditarea USL-ului, a lui Victor Ponta in special … 

De ce spun asta? In primul rand, pentru ca presedintele introdusese deja tema „i-am oferit guvernul si nu a acceptat” in dezbaterea publica, deci „frontul de atac” fusese deja deschis. In al doilea rand, pentru ca, din spusele Oanei Sarbu, la intrevederea cu fortele politice, a fost instalata pentru prima data o camera video, care trebuia sa fie martorul repetarii scenei incriminate deja: „va ofer guvernul, voi va coditi, asta va discrediteaza in ochii lumii, iar eu desemnez atunci pe omul meu (probabil tot MRU) sa formeze noul guvern …”.

Numai ca, surpriza, dl. Ponta – va aduceti aminte, acela despre care presedintele se juruise ca nu ii va oferi posibilitatea formarii guvernului – a acceptat in numele USL sa formeze noul guvern! Lovitura de maciuca: PDL-ul se vede scos intr-o clipa de la guvernare, iar puterea este data opozitiei! Iar asta, dintr-un moft prezidential de a pune discreditarea USL inaintea tentativei de pastrare a puterii, in noile conditii de dupa trecerea motiunii … Cu alte cuvinte, sub comanda Cotrocenilor, obiectivul central – pastrarea puterii – este substituit cu un obiectiv secundar – discreditarea USL – cu rezultat, ratarea ambelor! (In aparare, aduc cuvintele de a doua zi ale lui Cezar Preda, care se intreba retoric ce partid ar fi fost atat de inconstient sa accepte sa formeze guvernul in conditiile date…?). Presedintele si-a creat, deci, o uriasa datorie fata de PDL, pe care l-a scos de la guvernare cu mana lui, ca sa nu spun ca, in urma condamnarii lui Adrian Nastase, va fi socotit vinovat si de condamnarea tuturor apropiatilor sai care au incalcat legea, indiferent de rang, daca si cand acuzatiile care abunda la adresa lor se vor dovedi adevarate! Pentru ca „mila” a murit in ziua condamnarii lui Adrian Nastase, dupa rationamentul: „nu exista dovezi, dar nu se poate  sa nu existe ele pe undeva, chiar daca nu le-am gasit noi si, deci, logic, Nastase este vinovat, drept pentru care trebuie condamnat, macar ca sa dam un exemplu”!

In paranteza fie spus, trebuie sa remarcam abilitatea fostei puteri de a castiga alegerile acuzandu-l pe Nastase si de a incerca sa scape cu fata curata dupa anii de jaf practicat intre timp,  condamnandu-l pe Nastase … In felul acesta, procesul de 8 ani al lui Nastase a avut menirea de a distrage atentia opiniei publice romanesti si a strainatatii de la propriul jaf PDL, care s-a desfasurat pe scara ampla nestingherit de nimeni, in spatele perdelei de fum oferite de procesul respectiv … (oare cum suna in urechile oamenilor de buna credinta faptul ca, dupa ce 8 ani procesul s-a judecat intr-o incadrare juridica, aceasta este schimbata brusc exact in ziua pronuntarii sentintei?)

Dar sa revenim. Dupa gafa monumentala de a incredinta formarea guvernului USL, in speranta ca acesta se va discredita refuzand-o, apare acum ocazia de a-l discredita pe Victor Ponta, prin acuzatia de plagiat, in speranta ca acesta, complesit de rusine si remuscari, va demisiona, aducand tot jocul la zero si oferind astfel si Cotrocenilor si PDL-ului o sansa nesperata de a incerca sa repare eroarea facuta cu doua luni in urma. (Sa incercam numai sa ne inchipuim pe cine va desemna presedintele ca premier in cazul in care Victor Ponta ar demisiona …)

Numai ca „instrumentul” utilizat in aceasta tentativa este stirb. Pentru ca el depinde de un act de vointa al premierului, care, stiind care este adevarata miza a acestor acuzatii, sta cu „ochii pe minge”, vazandu-si in continuare de guvernare. Apoi, pentru ca cei mai putini indrituiti sa invoce moralitatea in tot acest scandal sunt chiar acuzatorii, pe care poporul roman i-a si penalizat deja la recentele alegeri locale. Oare am uitat cum presedintele o „intorcea ca la Ploiesti” in cazul mult trambitatei „demisii la cinci minute dupa suspendare”?

Poate ca si USL-ul a comis o eroare politica, atunci cand a reactionat instantaneu la acuzatiile aduse in cazurile Dumitrescu si Mang, incurajandu-i nesperat pe „loseri” sa persevereze si sa iti inteteasca atacurile. Dupa cum sunt sigur ca toata aceasta mascarada cu Comisia de Diplome a fost montata peste noapte, doar pentru ca premierul ar fi acordat acel interviu revistei spaniole, incrajandu-i pe papusarii de la Cotroceni si din PDL sa spere ca a venit momentul sa intensifice la maximum presiunea, in speranta ca vor avea ocazia sa isi repare gereseala fatala de acum doua luni … Din pacate, cum spun PDL-istii, apa trece, pietrele raman …

Si, in sfarsit, o ultima intrebare: dupa toate cele intamplate in ultimele trei saptamani, mai sta opinia publica cu ochii pe degringolada din PDL, produsa de scoaterea de la guvernare?

Caracterizarea noului cabinet

februarie 7, 2012

Se schimba papusile, dar papusarii raman aceeasi!

Marea razbunare a micului Boc

februarie 7, 2012

In sfarsit, Cotrocenii au aplecat urechea la doleantele strazii si au decis inlocuirea cabinetului Boc cu un nou cabinet, sub conducerea dlui Razvan Ungureanu, seful SIE! 

Sigur, aceasta fraza ar putea fi una din formulele prin care poate fi descrisa realitatea romaneasca.

Numai ca trebuie aduse o serie de „corecturi” absolut necesare. Prima este ca strada nu este multumita si continua protestele! Mai mult, nu este exclus ca inlocuirea guvernului (din pacate, dupa principiul „aceeasi Marie cu alta palarie”), sa aiba un efect contrar, iritand si mai mult protestarii din strada.

A doua este ca Opozitia isi continua greva parlamentara si nu va participa la procesul investirii acestui guvern. Ori, in atari conditii, legitimitatea noului cabinet va avea de suferit chiar din start, inclusiv in raport cu mult hulitul cabinet Boc, care a avut, totusi, parte de votul – chiar si negativ – al Opozitiei.

A treia este impresia creata prin desemnarea unui sef de serviciu secret la carma unui guvern dintr-o tara membra UE si NATO. Impresia de stat politienesc, amplificata in ultima vreme, ca urmare a reactiei la protestele din strada, se va intari. Ca sa nu vorbim despre faptul ca romanii – care au trait recent o lunga perioada in umbra fostei Securitati – au capatat un reflex anti-servicii, care se va manifesta cu siguranta si in raport cu acest cabinet. 

Nu am nimic personal cu dl. Ungureanu, pe care il cunosc ca pe un om serios, cultivat, insa discut exclusiv prin prisma impresiei create cand intervine comparatia cu toate celelalte tari democratice din UE si NATO. Daca au avut loc schimbari de guvern in aceste state, modelul a fost inlocuirea cu un cabinet de tehnicieni, avand in fruntea sa nu seful vreunui serviciu secret, ci un bancher sau economist de marca. Aici este diferenta.

A patra „corectura” este legata de componenta noului cabinet. La ora cand scriu aceste randuri, ea nu este stabilita inca. Insa informatiile „pe surse” dau ca sigura mentinerea unui numar de figuri din vechiul cabinet, ceea ce va dilua si mai mult impresia de „schimbare” pe care Cotrocenii si-au dorit-o in ochii oamenilor, mai ales a protestatarilor. Caci deja s-au facut auzite voci in randurile acestora, care sustin ca nu oamenii trebuiau schimbati, ci politicile duse de acestia.

Ori, si asta ar fi a cincea „corectura”, din acest punct de vedere, asa cum ne-au comunicat Cotrocenii clar si raspicat, noul cabinet va continua politica guvernului Boc. Atunci, de ce atata efort de a mai schimba premierul si cativa oameni din echipa de pana acum? La ce bun intreaga „panarama” a „schimbarii guvernului”?

Dincolo de tentativa clara de a arunca praf in ochii oamenilor, incercand sa ii convinga ca Palatul Cotroceni este receptiv la doleantele oamenilor, desigur, in speranta ca acestia vor renunta la proteste, „exercitiul” a fost indispensabil tentativei de supravietuire a presedintelui. 

Presedintele a realizat ca guvernul Boc si-a epuizat „resursa” si nu mai poate constitui o pavaza in fata nemultumirilor cetatenilor iesiti in strada. Exercitiul schimbarii dlui Baconschi a demonstrat din plin aceasta situatie; rostogolirea capului acestui mic „Motoc” nu a avut niciun ecou favorabil Cotrocenilor, ba chiar invers, a iritat si mai mult. Deci, cu alte cuvinte, guvernul Boc, care era ultima linie de aparare intre strada si Cotroceni, ajunsese ca zidul Constantinopolului dupa bombardamentul neintrerupt al artileriei lui Mehmet al II-lea: maldare de piatra sfaramata!

Ori, in atari conditii, era indispensabila gasirea unei alternative, in incercarea de a crea o noua linie de aparare, in locul celei distruse. Asa trebuie inteleasa afimatia dlui presedinte cum ca schimbarea guvernului Boc era „clocita” de ceva vreme.

Singurul lucru „neplanificat” care a intervenit a fost momentul inlocuirii – respectiv al demisiei premierului – care nu a mai fost decis de Cotroceni, ci, dupa parerea mea, de dl. Boc insusi, care s-a „razbunat” astfel pentru tot ce-o fi indurat pana acum, anuntand neasteptat depunerea mandatului cabinetului sau. Dovezile sunt faptul ca UDMR-ul s-a aratat public surprins de demisie si faptul ca cei de la Cotroceni au trebuit sa modifice agenda discutiilor cu partidele parlamentare planificate initial pentru dupa amiaza zilei respective.

In sfarsit, daca plecam de la premisa ca noul cabinet Ungureanu propus de Cotroceni are ca singura menire ridicarea unei noi aparari in jurul presedintelui ramas singur fata in fata cu protestatarii dupa demisia cabinetului Boc, putem intelege pentru ce Cotrocenii s-au opus atat de vehement anticipatelor, adica exact principalei doleante a protestatarilor si a opozitiei. 

Putem spune, deci, in concluzie, ca raspunsul Cotrocenilor la protestul strazii nu reflecta bunavointa lor de a asculta doleantele oamenilor, ci, mai degraba, teama de suspendare pe care alegerile anticipate o proiecteaza tot mai vizibil.

PS. In tot acest tablou, de a carui „coregrafie” Cotrocenii par sa se preocupe atat de atent, exista totusi un element imprevizibil: atitudinea UDMR – care stie ca aceasta este ultima sansa de a se salva trecand de partea Opozitiei, si a deputatilor minoritatilor altele decat cea maghiara. Nu este deloc exclus ca de aici sa apara surprize la votul de investire a noului cabinet. 

Ascensiunea drei Basescu

ianuarie 25, 2012

Am aflat, de la prietenii mei din PPE, ca delegatia PDL in acest grup a facut un lobby intens, pentru ca dra Basescu sa primeasca functia de vicepresedinta la Comisia pentru Petitii. Si, normal, l-a obtinut. Scopul? Desigur, sa stea la „strunga” petitiilor critice la adresa guvernului venite din Romania. Felicitari pentru promovare!

Un nou program social al guvernului Boc: „Primul Loc de Veci”

noiembrie 26, 2011

La ultima sedinta de guvern, premierul, motivat de apropierea alegerilor, a prezentat colegilor de cabinet o propunere. Este vorba de un nou program, menit sa rezolve mai multe probleme dintr-o data: programul „Primul Loc de Veci”! El se adreseaza in primul rand tinerilor pana in 35 de ani, car vor avea posibilitatea ca, in schimbul platii lunare a unei sume de bani, sa aiba siguranta ca, la momentul dat, vor avea beneficia un loc de veci decent. Sigur, programul este deschis si pensionarilor, insa in conditii mai putin avantajoase. Persoanele din aceasta categorie vor trebui sa plateasca cash si dintr-o data, intrucat guvernul, in ciuda staruintelor sale de a le scurta chinul pe acest pamant, nu are de unde sa stie pe cat timp vor putea conta pe ei la plata.

Specialistii din Ministerul Finantelor (pe surse aflam ca acolo a aparut idea, inspirata fiind de succesul programului „Prima Casa”), au si facut un calcul cu privire la sumele de bani care se vor strange astfel suplimentar la buget. Aceasta, tinand seama ca inscrierea in program va fi obligatorie, fiind monitorizata de puzderia organelor de control ale statului (care, intre noi fiind vorba, nu au dus-o niciodata mai bine ca acuma).

Dincolo de aportul la buget anticipat, cabinetul Boc ia in calcul si alte beneficii potentiale ale programului. Printre acestea se numara impulsul dat industriei costructiilor, care va incepe sa produca din nou otel si beton, ca in vremea lui Ceausescu. Apoi, se sconteaza si pe diminuarea cheltuielor pentru asitenta sociala si sanatate, anticipandu-se ca un mare numar de cetateni, entuziasmati de atractivitatea programului, vor opta sa treaca mai repede la indeplinirea lui, pe considerentul ca poate viata de apoi sa fie mai buna, decat asta … (cineva de la PDL cu functie mare de la partid ar fi obiectat ca partidul ar putea astfel sa piarda un important numar de votanti; a fost insa asigurat ca acestia vor fi socotiti totusi la numaratoarea de partea partidului, intrucat administratiile locale au primit ordin sa incetineasca eliberarea documentelor de deces, iar pe baza CNP-urilor colectate in timpul ultimului recensamant, decedatii vor fi trecuti corespunzator pe listele celor care au votat!?). Tot la beneficii este trecuta si infiintarea unui numar mare de locuri de munca – constructori si gropari – care va duce la diminuarea somajului, permitand astfel in plus guvernului sa poata declara, in sfarsit, adevarul in aceasta privinta Institutului European de Statistica – EUROSTAT – de la Bruxelles. Tot in randul avantajelor este trecuta si refacerea tonusului afacerilor cu terenuri, intrucat constructia de cimitire va lua un adevarat avant!? In sfarsit, se sconteaza ca ideea va fi imbratisata si de sectorul bancar (inclusiv de bancile austriece, care erau tocmai pe cale sa se retraga …), intrucat se asteapta imprumuturile masive pe care populatia le va face, in vederea participarii entuziaste la un asemenea program. Singurele institutii mai putin fericite sunt cele de asigurari, interesate, din contra, ca asiguratii sa traiasca cat mai mult …

Sursele noastre ne-au informat ca, dupa primirea cu enuziasm a ideii acestui nou program social al guvernului Boc, membrii cabinetului au ridicat o problema controversata, si anume: cine sa raspunda de aplicarea in practica si monitorizarea acesteia? Ministerul Lucrarilor Publice a fost primul care a cerut responsabilitatea, motivand, desigur, ca numai el va putea atrage importante fonduri europene pentru acest obiectiv cu adevarat national. Oferta a fost insa contracarata de cei de la Interne, care au argumentat ca ei ar trebui sa fie responsabili, intrucat toate datele personale ale cetatenilor se afla in posesia lor. Ministerele Sanatatii si cel al Muncii au argumentat ca, fiind vorba de o masura de protectie sociala, si ele ar trebui implicate in gestionarea programului. In sfarsit, se spune ca in timpul dezbaterii, premierul Boc ar fi fost chemat urgent la telefon de cineva din „reteaua transpartinica”, pentru a fi informat ca singura modalitate de a asigura succesul programului este, desigur, un „parteneriat public-privat”. (Chestiunea cetatenilor care sprijina PDL stabiliti in strainatate care opteaza pentru program a fost lasata in grija dlui Branza, recunoscut pentru abilitatile domniei sale in domeniu …)

Spre terminarea discutiilor a aparut o mica problema: Ministerul Justitiei a sesizat ca, intrucat, fiind vorba de un domeniu nou si neasteptat, lipseste legislatia in domeniu, insa premierul, in uralele tuturor celor prezenti, a anuntat ca aceasta va fi scrisa rapid si adoptata prin asumarea raspunderii! Se va evita astfel ca tradatorii de tara din opozitie sa schimbe ceva din acest magistral program social al cabinetului si premierului sau.Tot domnia sa a fost cel care a transat definitiv chestiunea gestiunii programului, spunand ca aceasta va fi asigurata direct de domnia sa, prin intermediul Secretariatului General al Guvernului! (Mi s-a spus ca, atunci cand a vrut sa o anunte pe dna Andreescu despre aceasta noua sarcina, premierul ar fi aflat ca doamna respectiva era deja in biroul ei, inscriindu-si toate neamurile in program, ca si fie sigura ca sunt primii beneficiari ai avantajelor incontestabile ale acestuia; in plus, pentru domnia sa si rudele respective, inscrierea va fi, desigur, „moca”)

Odata adoptat programul, premierul a decis cu autoritatea sa recunoscuta, intreruperea lucrarilor cabinetului si organizarea unei conferinte de presa in care sa anunte el insusi aceasta noua dovada a grijii actualei puteri fata de romani. Ajuns in sala, premierul si-a inceput declaratia catre tara, anuntand ca „propune o noua initiativa sociala, cu mare impact la populatie, initiativa care se inscrie perfect in filozofia cabinetului de sprijinire a reformarii si modernizarii statului, prin noi investitii si creare de locuri de munca …” Restul e istorie …!

Opinii despre dl. Papandreu …

noiembrie 7, 2011

Intotdeauna am avut o parere buna despre dl.Papandreu, pe care l-am socotit un om echilibrat, un politician cu capul pe umeri. Si asta nu numai pentru ca el a venit cu ideea mecanismului 2+2 (Grecia si Turcia + Romania si Bulgaria), care ne-a ajutat decisiv sa intram in NATO, ci si pentru ca, pana acum, a rezistat foarte bine sarcinii de a administra marile dificultati cu care se confrunta tara sa.

Numai ca, asa cum se intampla adesea in politica, o miscare gresita poate anula tot ce ai facut bine pana atunci; e de ajuns un calcul gresit, pentru ca totul sa fie pus dintr-odata sub semnul intrebarii, anuland intr-o clipa tot ce s-a facut bine pana atunci. (Am un exemplu chiar si din Romania, insa nu despre el imi propun sa vorbesc acum …)

Asa s-a intamplat si cu neferita decizie a dlui Papandreu de a anunta intempestiv un referendum privind pachetul de masuri pentru Grecia, convenit, cu mare dificultate, de liderii europeni cu numai o saptamana inainte. Sigur, considerentele interne – pe care nu le cunosc, desi le pot banui macar partial (dorinta de a-si intari „mana” pe plan intern, in primul rand in fata opozitiei – cea care a creat actuala situatie, pe care guvernul prezent trebuie sa o descurce – dar si in fata propriului partid) par sa fi fost dominante. Insa, in opinia mea, eroarea comisa a constat in ignorarea implicatiilor externe.

Astfel, dl. Papandreu a luat aceasta decizie – care arunca pietele financiare in aer si ii punea pe liderii europeni intr-o postura mai mult decat jenanta, cu atat mai mult cu cat solutia pentru Grecia nu fusese usor de obtinut – fara nici cea mai mica intentie de a-si anunta in prealabil „colegii” din zona euro!? Socul produs astfel, combinat cu pierderea de credibilitate a acestor „colegi”, in primul rand pentru cancelarul german si presedintele francez, ca si haosul creat pe pietele financiare din intreaga lume au fost, cel mai probabil, neanticipate de Papandreu, cand a luat acea nefericita decizie.

Se poate specula ca dl. Papandreu nu si-a anuntat „colegii” pentru ca a simtit ca, daca i-ar fi informat, acestia nu i-ar fi permis sa ia o astfel de decizie, de care, se pare, avea nevoie pe plan intern (nu mai intereseaza prea mult daca motivatia a fost mai mult personala, decat nationala, sau nu). „Cacialmaua”, insa, s-a intors impotriva lui: ignorand ca Grecia este ajutata nu din simpatie, ci de nevoie, dl. Papandreu a fost chemat la ordine inainte de sumitul de la Cannes (pe care presedintele francez il dorea un moment de incununare a leadershipului sau personal …), spunandu-i-se ca cele 8 miliarde de euro pe care Grecia le astepta ca pe aer pentru a supravietui, nu vor veni decat dupa referendum si, cel mai probabil, numai daca rezultatul va fi pozitiv!?

Dl. Papandreu s-a vazut astfel nevoit sa vina acasa si sa incerce o schimbare de 180 de grade, renuntand la referendum(!?), sorbind astfel din cupa umilintei in fata colegilor din partid – care il sprijinisera in convocarea referendumului – dar si in fata opozitiei si, mai ales, a grecilor, care au vazut in acest gest de renuntare inca o umilinta in fata strainatatii …

Cariera dlui Papandreu se incheia in acel moment, iar faptul ca a durat inca o saptamana pana cand acest lucru a devenit evident nu schimba cu nimic lucrurile … (Cand ma gandesc si la modul in care dl. Papandreu a incercat sa-si motiveze schimbarea de 180 de grade, clamand ca, intrucat referendumul isi jucase rolul intern, nu mai era nevoie de el, chiar ca incepe sa imi fie si putina mila …).

Desigur, au mai existat situatii in care liderii politici au calculat gresit, numai ca si-au asumat eroarea si au demisionat (Generalul De Gaulle, de pilda, in 1969, cand a pierdut referendumul convocat de el). Insa mi-e greu sa inteleg obstinatia unora de a pretinde ca nu au gresit si, drept urmare, sunt indreptatiti la inca o sansa. (si aici am exemple de la noi, dar e mai bine sa nu le dau, caci si asa sunt de notorietate).

Vreau insa sa spun cateva cuvinte despre ultimele declaratii ale lui Mircea Geoana, colegul meu de guvern si de partid. Dupa pierderea alegerilor pentru sefia partidului, consecinta directa a erorii personale uriase din finalul campaniei pentru prezidentiale, Mircea a adoptat o tactica de „hartuire” a noii conduceri, chiar daca pe fond, in functia de presedinte al Senatului, a sprijinit politica partidului (drept pentru care a si fost admonestat recent de presedinte).

Motivatia acestei tactici de „hartuire” a actualei conduceri pare sa fie, asa cum a declarat el insusi public, faptul ca nu mai este consultat in luarea deciziilor. Cu alte cuvinte, prin aceasta atitudine de „fronda deschisa”, Mircea urmareste sa atraga atentia conducerii partidului ca trebuie sa fie si el consultat, atunci cand se iau deciziile majore din partid. Nu spun ca o minte in plus, mai ales una care a dobandit o anumita experienta in anii in care a condus partidul, nu ar fi necesara conducerii partidului. In fond, doi gandesc mai bine decat unul …

Numai ca, in opinia mea tactica aleasa este gresita (sa-i aduc aminte prietenului Mircea ca si eu am fost marginalizat exact la fel ca domnia sa, atunci cand era el presedintele partidului, si nu am trecut la „hartuirea” lui pentru asta?).

Iar tactica este gresita din cel putin din doua puncte de vedere: odata, pentru ca increderea colegilor in el se erodeaza astfel inevitabil, a doua oara, pentru ca singura sansa a lui de a mai continua sa joace un rol important pe scena politica romaneasca este cu PSD-ul, si nu impotriva lui. Cata credibilitate ar mai avea Mircea, daca, la un moment dat, ar trece fie direct in tabara Puterii, fie intr-un alt partid, sa spunem la Conservatori?

Recunosc, Mircea imi poate spune ca mai insel si ca „batalia” sa este pentru recucerirea „inimilor si mintilor” pesedistilor. Ei bine, atunci i-as raspunde ca am cel putin doua contra-argumente: unul, ca primul instict al soldatilor de rand este sa mearga cu generalul care ii conduce, nu sa il schimbe, al doilea, ca o asemenea tentativa de „re-cucerire” cu un an inainte de niste alegeri cruciale, chiar daca nu va imparti partidul din motivul tocmai invocat, ii va produce totusi rau, ceea ce nu va putea fi uitat nici de membri, nici de toti cei care spera in succesul sau la alegerile viitoare.

In incheiere, inca o precizare: am facut aceste comentarii public, intrucat impresia mea este ca acest mesaj nu a fost perceput cum se cuvine in discutia personala avuta cu Mircea nu cu mult timp in urma. Poate de vina a fost si faptul ca eu nu am fost explicit in partea cu privire la pozitia sa personala pe scena politica romaneasca. Sper, insa, ca acum lucrurile sunt clare.

Paradoxul ucrainean

septembrie 20, 2011

Fostul premier ucrainean, Iulia Timosenko, este arestata de o administratie considerata drept favorabila Rusiei, într-un proces in care este acuzata de faptul ca a favorizat … partea rusa, in contractul pentru importul de gaze. Iar Occidentul critica Ucraina pentru ca o judeca pe Timosenko pentru ca a favorizat … Rusia!?
Incurcate mai sunt căile Domnului, mai ales in politIca.

Bacteria căutată in transporturile olandeze de seminte si flori

septembrie 18, 2011

Oare nu cumva numele bacteriei cautate brusc la granitele noastre în transporturile olandeze de flori si seminte este „Schengen”? Personal, nu sunt deranjat de ce se intampla, căci in fiecare săptămâna, de cel putin doua ori, si eu sunt căutat de aceeași bacterie la granitele europene … In plus, olandezii au dat dovada ca s-au infectat brusc cu aceasta bacterie, drept pentru care sunt necesare măsuri de verificare pentru tot ce vine de acolo … Mă întreb daca nu cumva si telefoanele Nokia nu vor fi oprite in curând la granite pentru a fi verificare daca nu sunt sunt infectate cu virusul respectiv (in varianta e-Scengen). Oricum, aici va fi mai complicat, căci si noi producem telefoane Nokia la Jucu … Daca exista totuși si o veste buna, aceasta este ca, după câte se pare, nemtilor si francejilor le-a trecut (poate doar pentru ca s-au infectat in schimb olandezii si finlandezii).

Pace, in sfarsit …

august 14, 2011

E dimineata destul de devreme. Stau pe terasa casei, cu kindle-ul langa mine (citesc o carte despre viata lui Shirer, corespondentul american din perioada interbelica, care a scris o carte celebra despre ascensiunea hitlerismului), soarele incepe sa incalzeasca, e liniste in jur, intrerupta doar de gunguritul turturelelor si de dangatul clopotului din turla bisericii aflate pe dealul din apropiere, iar in aer pluteste un miros de grajd adevarat amestecat cu fan cosit …Racsa, Tara Oasului, duminica 14 august 2011.

„Secretul Cifrului”

august 12, 2011

„Secretul Cifrului” era titlul unui film romanesc a carui actiune se petrecea in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in care rolul principal era jucat de Emanoil Petrut. Eu il folosesc doar pentru ca incerc sa descifrez ultimele mesaje date de guvernarea actuala, pentru a intelege mai bine ce se intampla. (Simplul fapt ca suntem nevoiti sa facem un asemenea exercitiu, arata cat de … „transparenta” este guvernarea actuala!?)

Mai intai, au fost declaratiile triumfaliste ale premierului ca, „statistic”, am iesit din recesiune (dupa tiparul ceausist ca recolta a fost stransa la TVR, insa mai are putin la Radio Romania).

Apoi a urmat un sir intreg de declaratii care sustineau superioritatea actiunii guvernamentale romanesti comparativ cu tari ca Grecia, Spania si Italia (bineinteles, fara nicio referire la faptul ca Romania, cu largul concurs al guvernarii actuale, a fost cobaiul masurilor dure pe care unele din aceste state vor trebui sa le aplice de acum incolo).

Inteleg ca aceasta aroganta gaunoasa s-a manifestat si prin afisarea superioritatii „actului nostru de guvernare” fata de cel din … Statele Unite, care, iata, nu sunt in stare sa isi controleze datoria publica la fel ca „administratia Boc”!?

In continuare, au venit declaratiile populiste privind cresterea iminenta a salariilor si pensiilor, urmate indeaproape de asigurarile infatuate cum ca actualul val de criza nu ne va afecta, intrucat, datorita masurilor intelepte si curajoase ale guvernarii actuale, Romania este astazi mult mai bine pregatita sa faca fata unui nou puseu al crizei!?

Toata aceasta „incalzire” pentru anul electoral ce urmeaza sa vina a fost brusc stopata de turbulentele majore de pe principalele piete financiare ale lumii.

De urgenta, la Cotroceni sunt convocati principalii factori responsabili de politica guvernamentala, ceea ce indica, in ciuda zambetelor afisate de participanti in debutul reuniunii, ca situatia este mult mai grava, decat indicau declaratiile aferate pronuntate anterior de guvernanti (lucru confirmat ulerior si de regretul public al presedintelui ca, din „mandrie patriotica” – caci asa ne fusese prezentat gestul – autoritatile au renuntat sa vanda actiunile Petrom la pretul oferit, acum fiind nevoiti sa vindem la un pret mai mic).

Reuniunea este urmata de un mesaj „linistitor” al presedintelui, care nu scapa prilejul sa atraga atentia „prapastiosilor” sa nu mai tot vorbeasca atata de criza (citeste funie in casa spanzuratului)…

Numai ca, imediat dupa, intr-un gest aflat in totala contradictie cu politica oficiala si ostentativa de ignorare afisata anterior, premierul pleaca intempestiv intr-o vizita in … China (nu oficiala, ci de lucru, ceea ce arata graba cu care o fi fost aranjata)!?

Ca unul care stiu, si din proprie experienta, ca atunci cand situatia devine dificila, reflexul autoritatilor romane este sa se indrepte spre China, aceasta vizita reprezinta pentru mine semnul ca situatia este mult mai grea decat incearca autoritatile sa ne convinga de contrariu. In plus, cum tonul neglijarii Chinei a fost dat chiar de presedintie, iar vizita dlui Boc are loc cu acordul obligatoriu al presedintelui (il vede cineva pe dl. Boc capabil sa plece de capul lui?), realizez ca supozitia mea are toate sansele de a fi cat se poate de corecta.

Sigur, ca unul care m-am pronuntat public pentru utilizarea acestui atu – relatiile privilegiate pe care Romania inca le mai are cu China – nu critic vizita in aceasta tara, ci o mentionez doar ca element de argumentatie. Mai mult chiar, gasesc ca este de apreciat ca presedintia a gasit puterea sa isi calce pe orgoliu si sa permita dlui Boc sa se deplaseze – nota bene, cu o delegatie consistenta – la Beijing.

Numai ca, exact pe timpul in care dl. Boc lipseste din tara, pe site-ul Ministerului Finantelor apare aceasta „strategie” care prevede inca doi ani de austeritate dura indeosebi pentru cei mai nevoiasi!? (Premierul Boc, incoltit, spune ca ar fi vorba de o „exagerare”, numai pentru a fi infirmat de declaratiile ulterioare facute de dna Udrea la televiziune!?)

In acest conditii, reuniunea intempestiva de la Cotroceni de la inceputul saptamanii ne apare ca momentul in care s-a apreciat ca situatia financiara si economica internationala este mai grava decat se credea si ca, drept urmare, toate declaratiile populiste facute anterior de membrii cabinetului, ca „incalzire” in perspectiva anului electoral viitor, trebuie stopate imediat.

Cu alte cuvinte, reuniunea a analizat cat din promisiunile facute – sau cele care urmau sa se faca in crescendo de acum incolo – mai pot fi onorate. Rezultat: niciuna!

Mai mult, in loc de laptele si mierea promise, vom primi fierea si amarul masurilor suplimentare de austeritate din „strategia” amintita!

Un adagio politic se impune, totusi: guvernul trece cu aplicarea noilor masuri dincolo de anul electoral viitor, ceea ce, la prima vedere poate sa insemne doua fapte contradictorii: pe de o parte, ca isi propune sa ramana la guvernare, pe de alta ca isi pot permite sa spere acest lucru, in ciuda faptului ca noile masuri le vor aduce o scadere si mai mare a gradului de eligibilitate la consultarile de anul viitor.

Sigur, speranta guvernantilor de a ramane la putere si dupa alegerile de anul viitor are la baza, dincolo de alegerea unui „soft” corespunzator de numarare a voturilor (mai ales ale romanilor din strainatate), si politica populista de cheltuire politica a banului public practicata de ministerul dnei Udrea.

Dna Udrea care, in aceeasi emisiune in care confirma veridicitatea „strategiei” cu masurile suplimentare de austeritate, ne anunta nonsalant ca va merge in curand la Baia Mare pentru a inaugura nu stiu ce proiect, in conditiile in care acolo au loc alegeri pentru un loc in Parlament!? „Da, si ce-i cu asta, doar sunt membru PDL” afirma domnia sa zambitoare in emisiunea respectiva de la tv …

Ori, daca asa stau lucrurile, ne putem pune intrebarea: de ce trebuie sa impovaram si mai mult o populatie si asa impovarata si infometata, si nu mai oprim putin acest jaf ? (Cea mai mare parte a „investiilor” sprijinite de ministerul dnei Udrea sunt inutile – parcuri in sate populate doar de batrani, piscine in locuri de care nu a auzit nimeni, sau gondole in alte locuri in care nu merge nimeni – scopul lor fiind doar acela de a cheltui banii in folosul clientelei politice care, in schimb, este chemata sa „cotizeze” electoral la PDL!?). Sa ne gandim numai cati bani ar ramane la buget daca am opri numai „borduriada” desfasurata cu atata furie nu numai in Bucuresti, ci in toata tara!

Dar fixarea perioadei de actiune a noilor masuri de austeritate anuntate in „strategia” amintita mai are un scop politic important: ea vrea sa inoculeze populatiei sentimentul ca situatia este atat de grea, incat nici nu mai conteza cine guverneaza Romania, lipsind astfel opozitia de instrumentul propriilor promisiuni electorale!? Rezultatul anticipat? Pai daca e asa, de ce sa-i mai schimbam pe astia care guverneaza acum, ca si ceilalti o sa faca la fel, mai bine ii tinem tot pe astia, ca s-or fi saturat de furat atatia ani de cand sunt la putere …!?

Sigur, aceasta cursa intinsa USL trebuie sesizata si contracarata: opozitia va schimba insasi filosofia de guvernare, care nu va mai privi romanul drept principalul adversar, ci va face din el un coechipier! „Buna guvernare”, chiar si in conditii de criza, este preferabila „relei guvernari” practicate de actualul guvern!

Aceasta inseamna ca noul guvern va trebui sa caute si sa gaseasca imediat contramasuri, pe de o parte, de atenuare a efectelor noilor masuri de austeritate propuse astazi, iar, pe de alta, de stimulare a economiei pentru repornirea motoarelor ei, indeoasebi in sectorul privat.

Iar acest lucru este deplin posibil – din pacate, era si pana acum – cu conditia ca guvernul sa nu mai priveasca romanul, cum spuneam, ca pe un dusman, sa isi controleze drastic dorinta de imbogatire personala a membrilor sai si sa faca ordine in dezmatul cu banul public pe plan local! Bani pentru canalizare si drumuri, pentru proiecte sociale confirmate, da, insa pentru pentru parcuri, gondole si telecabine, sau obiective inutile, ca inlocuirea bordurilor si supra-asfaltarea, nu!


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.