Archive for Ianuarie 2010

Promit

Ianuarie 30, 2010

Ma pregatesc sa plec spre aeroport, ca sa revin in tara dupa o vizita de o saptamana in Japonia … Daca data trecuta am scris despre „piata de peste” (tsukiji), de data asta promit sa recidivez cu aspecte ale vietii zilnice la Tokio. Pe maine, deci …

Anunțuri

De ce a pierdut Prigoana Jr.

Ianuarie 18, 2010

In ultima emisiune a Danei Grecu si a lui Radu Tudor, in prezenta distinsului actor Mircea Diaconu, am pus un pariu ca alegerile vor fi castigate de dl. Prigoana Jr. Ma bazam pe faptul ca, daca au reusit sa „intoarca” rezultatele cum au vrut la nivel de tara, pedelistii o vor face cu si mai multa usurinta la nivelul unui amarat de colegiu din sectorul 1.

Numai ca M-AM INSELAT! Felicitari dlui Radu Stroe si partidului liberal pentru acest succes, care constituie o victorie plina de invataminte. Pe acestea le-au punctat cei de la Hotnews – au facut o analiza buna – drept pentru care ma voi ocupa succint de ceea ce consider eu a fi reversul medaliei, respectiv cauzele infrangerii dlui Prigoana Jr.

Prima ar fi absenta sprijinului intern in PDL (sa nu uitam ca, pentru a fi impus candidat, pedelistii au trebuit sa-si dea singuri la o parte candidatul initial, adica cel preferat). A fost, intr-un fel, o mica revolta interna in PDL – cel putin la nivelul organizatiei locale – care nu pare sa se fi preocupat prea mult (orscat, don Prigoana Jr. nu e don Basescu?!). Adio autobuze cu cetateni brusc incantati de frumusetile sectorului 1 (poate si pentru ca, putine fiind, batea prea tare la ochi), adio sms-uri de mobilizare, adio sectii speciale cu duiumul (nu stiu daca Gara de Nord este inclusa in colegiul respectiv …), intr-un cuvant, adio tot arsenalul de metode si mijloace care au asigurat „victoria” in recentele alegeri prezidentiale. Cum care? Alea pe care Curtea Constitutionala s-a facut ca nu le vede, primind in schimb un buget cu 50% mai mare decat anul trecut, sa-l cheltuie pe o „viata mai buna” (caci numarul judecatorilor ramane tot acelasi).

Alta ar fi faptul ca, desi pe fundalul revenirii la un interes elecoral normal pentru Romania ultimilor ani (prezenta la vot sub 30%), cetatenii care au venit sa voteze au vrut sa sanctioneze cele intamplate la alegerile prezidentiale. Si au reusit, chiar daca acest mica „revolta” seamana cu reactia tipului din banc, care asista, dintr-un cerc marcat cu creta, cum unii ii violau nevasta si, din cand in cand, chicotea pentru ca reusea sa isi scoata piciorul din cercul respectiv fara sa fie vazut, sfadand astfel ordinul violatorilor?!

Sigur, mai sunt cu certitudine si alte cauze, insa nefiind la curent cu bucataria acestor alegeri, eu nu le cunosc, asa ca ma opresc la acestea doua, care mi se par evidente si care au simbolistica lor (poate ii trece cuiva prin cap sa organizeze alegeri generale anticipate …)

O ipoteza interesanta …

Ianuarie 17, 2010

Cand, sub pretextul „modernizarii statutului”, presedintele  avansa ideea desfiintarii Senatului si reducerea numarului de deputati (oricati, numai sub 322, cifra care, se pare, ii produce rau), dincolo de timingul referendumului, singura motivatie la care m-am putut gandi era ca doreste sa obtina controlul si asupra Parlamentului, institutia din stat de opozitia careia se plange constant; 300 de parlamentari, alesi cum sunt alesi, prin asa-zisul vot uninominal, reprezinta oricum o masa mai usor de controlat, decat aproape 500, in doua Camere!

Si astazi cred ca aceasta este o motivatie valabila a propunerii presedintelui. Numai ca, dupa ce am auzit ca exista intentia mutarii Palamentului din Casa Poporului la Biblioteca Nationala (Adrian Nastase a si scris despre acest lucru pe blogul sau), am inceput sa ma gandesc si la alta motivatie importanta. Pur si simplu, oamenii astia – vorbesc de Cotroceni, Victoria si Modrogan – vor, probabil, sa dea un tun de zile mari, transformand Casa Poporului intr-un mall, miscare din care vor iesi bani grei?! Ori, pentru ca Parlamentul sa incapa in noua locatie – Biblioteca Nationala (n-are a face ca aceasta constructie nu a fost conceputa din start pentru asa ceva?!) – s-au gandit sa-l reduca, desfiintand Senatul si micsorand numarul deputatilor!

Ei bine, ce spuneti daca principala motivatie a referendumului a fost tocmai aceasta, si abia in subsidiar obtinerea – teoretic – a unui control mai facil asupra Parlamentului, ca sa nu spun nimic de aiureala/abureala cu „modernizarea statului”?

Sigur, este doar o ipoteza de lucru, care a aparut pur si simplu din legatura pe care am facut-o intre informatii separate care circula „pe piata”. Dar daca se verifica, am o propunere: pentru organizarea viitoarelor mari reuniuni internationale, de tipul sumitului NATO, de pilda, sau a celor doua, trei, care ne vor reveni cand vom avea presedintia UE, ce ar fi sa ne apucam deja de pe acum sa construim in loc un centru international de conferinte, dotat dupa ultimul cuvant, inclusiv cu teren de golf, la … Plescoi (ca si din asta ar iesi niste bani frumosi)? In plus, de la Aeroportul Otopeni pana acolo – daca nu construim altul, ceva mai aproape – mai promovam un pic si turismul, nu-i asa? Mai ramane, desigur, ca Guvernul, in primul rand Ministerul Lucrarilor Publice (si al turismului) sa aprobe, insa personal nu vad aici un obstacol? Dumneavoastra vedeti?

Alo, Guvernul: impozitati suplimentar contractele cu statul; banii la stat, nu la partid!

Ianuarie 16, 2010

Am fost dintotdeauna de acord ca, cine doreste sa faca bani, sa se apuce de afaceri, nu de politica. Si, slava domnului, avem destui cetateni care au procedat asa: s-au apucat de afaceri si au facut bani!

Numai ca, pe langa ei, a aparut – cam demultisor – o „patura” (de la Paturica, personajul lui Filimon), care a facut bani exclusiv prin „valorificarea” pozitiei politice, fie mijlocind contracte cu statul, fie angajandu-le direct!

Acestia – desi figureaza in topurile afaceristilor – nu sunt afaceristi, ci impostori! Pentru ca cea mai mare parte din banii pe care i-au facut provin din contractele cu statul, pe care au pus un adevarat monopol!?

Cati businessmen-i se pot lauda cu faptul ca sursa veniturilor lor nu este statul, ci afacerile propriu-zise? (Eu stiu unul, dar nu-l numesc, pentru ca tin la el). Sigur, imi veti spune ca si in Occident se fac afaceri cu statul si am sa va dau dreptate. Insa, cu exceptia firmelor din industria de aparare, contractele cu statul sunt o exceptie, nu regula, cum se intampla la noi?!

Iar daca guvernul actual – care are un apetit de groaza pentru banii altora, nemaiintalnit de la fanarioti incoace – chiar vrea sa faca bani, atunci s-ar gandi mai bine la taxarea suplimentara tocmai a acestor afaceri cu statul, nu la impozitarea hamburgerilor,?! Adica, daca vrei sa faci afaceri „sigure” cu statul, atunci plateste mai gros! La stat, nu la partid!

Numai ca asa ceva este de neconceput, in primul rand din considerente politice: caci afacerile cu el insusi sunt pentru stat – administrate actualmente de cei din guvern si administratie – parghia prin care isi controleaza clientela politica! Ori, de clientela politica nu te poti lipsi, nu-i asa, mai ales cand vin alegerile, respectiv atunci cand guvernantii, in loc sa trimita banii de la beneficiarii contractelor cu statul acordate preferential la trezoreria goala a statului, ii baga direct in buzunarul de partid!?

Daca tot umblam sa impozitam suplimentar orice, hamburgerii si averile la un loc, atunci de ce nu si contractele grase cu statul ale „baietilor destepti”?

Ciolos merge bine

Ianuarie 15, 2010

In primele 40 de minute, dl Ciolos merge bine: raspunsuri scurte, la obiect, tehnice, la intrebari complexe (cate 3-4 deodata, in loc de una?!). Daca merge in continuare tot asa, nu anticipez probleme!

Randurile de fata le scriu dupa audiere. A mers foarte bine pana in final, cand a primit aplauze la scena deschisa, ca si dl. Fulle (viitorul comisar – ceh – pe extindere si parteneriat) dealtfel, ei fiind singurii candidati care s-au ridicat cu un cap deasupra celorlalti, inclusiv occidentali.

Recunosc ca, initial, am avut anumite rezerve fata de succesul candidaturii sale, mai ales pe criterii exterioare persoanei sale. Acum, dupa ce am asistat – special – la audierea sa, declar ca le retrag. Mai mult, asa cum i-am comunicat dupa audiere, are sansa, daca isi joaca bine „cartile”, sa ajunga unul din „seniorii” noii Comisii, ceea ce e bine si pentru domnia sa, dar in primul rand pentru Romania. Caci, daca nu avem performanta ca tara, putem compensa, pana la un punct, prin calitatea oamenilor pe care ii trimitem acolo. Iar acesta este un asemenea caz.

Alo, Guvernul, facem ceva, chiar si simbolic, sa ajutam Haiti?

Ianuarie 15, 2010

Romania este o tara care stie, din pacate, ce inseamna sa fii lovit de un cutremur puternic. 4 martie 1977 este inca viu in memoria celor care l-au trait atunci si mai sunt cu noi astazi! Inca ne mai aducem aminte ce bine ne-a cazut ajutorul international acordat atunci. Nu numai in substanta, dar si prin solidaritatea aratata. Dintr-odata, nu ne-am mai simtit singuri pe lume, cu necazul nostru …

Nu stiu daca guvernul a intreprins ceva in sprijinul haitienilor, complet nauciti de ce li s-a intamplat. Scenele de acolo pe care le vad aici, la Bruxelles, sunt terifiante, apocaliptice. Nu am auzit nimic, insa, din partea guvernului in ce priveste un ajutor, chiar si simbolic acordat oamenilor acelora. Cred ca avem si noi specialisti care mai stiu sa caute sub daramaturi, cred ca mai avem ceva medicamente si alte lucruri folositoare in asemenea situatii. Ar putea fi foarte bine puse pe un avion si trimise de urgenta acolo! Le-ar face bine cetatenilor amarati de acolo! Chiar si daca este putin comparativ cu ce fac SUA si Franta, este, totusi, un gest de solidaritate, pe care l-am apreciat si noi cand l-am primit si la care, sigur, speram sa avem acces daca ni se intampla si noua, Doamne fereste, ceva asemanator!

Recunosc ca asta ar insemna o deturnare de atentie de la certurile noastre zilnice, de la vremea recompenselor si reumplerea pusculitelor de partid, care preocupa actualmente onor guvernul, insa cred ca trebuie sa se trezeasca si ei odata si sa-si aduca aminte ca suntem toti oameni (sigur, guvernantii ar trebui mai intai sa realizeze ca in primul rand romanii sunt si ei oameni, si nu o turma buna de muls si de manipulat, cum o vad ei acum)!

Alo, Guvernul, se aude?

Alo, Guvernul, incepe reconstructia in Irak! Se aude?

Ianuarie 14, 2010

Cand Romania s-a alaturat operatiunii „Iraqi Freedom” in 2003, a  facut- o in principal, din considerente politice, dar, in subsidiar, si din considerente economice. Armata si-a facut datoria, numai ca cei care trebuiau sa se ocupe de aspectele economice – pe atunci MAE si Ministerul Industriei si Comertului, cum se chema pe atunci – nu au reusit sa fructifice partia creata de Armata. Stiu ca se facuse o lista de companii, insa nu mai stiu ce s-a intamplat in continuare. Cel mai probabil, nimic, fie si pentru ca primul lucru la care s-au gandit responsabilii nu a fost viitorul, ci trecutul, mai precis recuperarea datoriei istorice de cca. 1 miliard de dolari de pe vremea dictatorilor Saddam si Ceausescu?! (Sigur, acest lucru era mai justificat in august 1990, cand, ca sa ne atraga in tabara lor, noi avand atunci presedintia Consiliului de Securitate, Saddam ne momea cu perspectiva platii datoriei respective, insa nu mai era deloc incepand din 2003, cand perspectivele unei participari la banoasa reconstructie a Iraqului erau cu mult mai importante …).

Acum acea pespectiva este pe cale sa devina realitate! Este vorba de nu mai putin de 10 miliarde de dolari in urmatorii cinci ani, in principal in domenii in care este de asteptat ca Romania sa nu-si fi pierdut complet expertiza – exploatarea petrolului, refacerea infrastructurii etc!

Si atunci, la inceputul prezentei noastre, dar mai ales cum, dupa ce noi ne-am retras prezenta militara de o jumatate de an, cei care controleaza jocul sunt americanii, in fata carora am avea un anumit drept moral rezultat din aceasta prezenta. A anticipat oare guvernul acest moment, fie si in urma cu jumatate de an, cand ne retrageam, ca sa ne putem pozitiona acum bine pentru startul reconstructiei, initiind negocieri cu autoritatile americane pe acest subiect? Sau, pur si simplu, ne-am multumit sa le dam peste nas de 4 iulie 2009? Ori, poate, suprataxa pe hamburgeri poate compensa, in capul dlui Czeke si a prietenilor sai de la finante, castigurile pierdute din neparticiparea la reconstructia Iraqului?

Alo, Guvernul, se aude?

De data asta serios despre taxa Mcfood a dlui Czeke

Ianuarie 12, 2010

Am primit un comentariu interesant, pe care il dau mai jos in intregime, cu speranta – desarta, desigur – ca si dl. Czeke & Co vor fi interesati, daca nu de ce spunem noi, romanii, macar de cum comenteaza germanii initiativa respectiva. Din pacate totul este pus in perspectiva „renumelui” de mari corupti pe care ne-am straduit sa ni-l cream in Uniune?!

Comentariu:
Exista o pozitie clar formulata si ferma, cu privire la ideea taxei pe fast food din partea guvernului german, in expresia ministrului federal al Alimentatiei, Agriculturii si Protectiei Consumatorului, Ilse Aigner (CDU).

In urma unui interviu pe care ministrul l-a acordat pe aceasta tema cotidianului Bild, presa germana comenteaza pe larg initiativa domnului Cseke.

Iata opinia doamnei Aigner:

„Consider asemenea cerinte curat populism. Credinta ca se pot obtine rezultate pozitive privind constientizarea [populatiei] in materia Alimentatiei reprezinta un drum gresit.” (http://www.bild.de/BILD/politik/2010/01/11/ungesunde-ernaehrung/fast-food-steuer-auch-in-deutschland.html)

Ceea ce nu i-ar fi trecut prin cap doamnei Ministru era ideea ca putin le pasa guvernantilor romani de constientizare si alimentatie. Singurul lucru care ii ingrijoreaza sunt gaurile imense in bugetele administratiei.

Nu pentru ca le-ar pasa de soarta celor la care se uita din cand in cand cu dispret din goana limuzinelor 4×4. Ci pentru ca acolo unde visteria e goala, n-are de unde sa pice comisionul din aprobarea pentru „amici” a afacerilor cu statul!

O constatare

Ianuarie 8, 2010

Marturisesc ca succesul postarii mele referitoare la „taxa pe fericire” m-a luat pe neasteptate. Public de ani de zile lucruri serioase, insa niciodata nu am avut atata succes ca acuma cand am publicat un text pe care l-am scris cu un amuzament amar. Vorba ceea, nu aduce anul ce aduce ceasul!

Am vrut, pur si simplu, sa arat cat de absurda este impozitarea fast-food-urilor, a dulciurilor si a bauturilor carbogazoase – singurele la care o mare masa de cetateni au acces (studentii, oamenii grabiti, copii necajiti s.a.). Si nu am vrut sa arat lucru asta intr-un registru serios, pentru ca pur si simplu, cu cei cu care avem de-a face, nu as fi avut succes. Tocmai de aceea am adoptat nota ironica; sa ii fac de ras cu prostiile care le trec prin cap (ca politistul aluia, caruia ii trecuse prin cap sa se intre cu forta in conturile oamenilor pentru prelevarea amenzilor, va mai aduceti aminte?). In subsidiar, am mai vrut sa arat cat de usor este sa faci o construtie institutionala – pentru recompensare unui acolit – chiar si pe baza unei tampenii … Sper sa fi reusit! Si promit sa recidivez, caci  tampeniile lor nu se sfarsesc aici, iar eu resurse de ironie mai am cu carul!

Dintre comentariile primite, m-as referi la doua: un suporter guvernamental mi-a adresat un singur cuvant: frustratule, in timp ce o persoana de sex feminin mi-a ridicat o problema „tehnica” pe care am neglijat-o: de de i-am spus „taxa pe fericire”, caci nu toate partidele de sex se incheie cu satisfactie reciproca. Daca doamnei/domnisoarei i-am dat dreptate, incercand sa ma scuz cu faptul ca, atunci cand legiferezi, este inevitabil sa nu generalizezi, domnului respectiv i-am spus ca oamenii fara simtul umorului sunt de compatimit!

Ce ar trebui sa stie guvernantii despre buget

Ianuarie 8, 2010

In anii ’90, Romania avea, in afara ministrului de finante, si un ministru al bugetului (dl. Bercea, cunoscut profesor, o autoritate in materie). Asta pentru ca bugetul nu este un simplu instrument de colectare a veniturilor, asa cum il vad in mod ingust actualii guvernanti, ci, in primul rand, un instrument pentru stimularea crearii de venituri. Bugetul este, in esenta sa, instrumentul principal prin care statul directioneaza resurse spre domenii cheie, cu scopul de a le face cat mai eficiente, deci, implicit, aducatoare de venituri.

Ca atare, inainte de a colecta veniturile, bugetul trebuie a reprezinte instrumentul cheie de incurajarea a acelor sectoare economice care se dovedesc cele mai profitabile. Sigur, dupa ce acopera cheltuielile obligatorii.

Numai ca, la noi, optica guvernantilor – care este impusa de cei ce lucreaza in ministrul de finante – este ca bugetul este principalul instrument de coletare a veniturilor! Da-le incolo de cheltuieli pentru incurajarea sectoarelor productive, caci scopul nostru (al lor, adica) este de a impozita toate veniturile. Si cum si acest procedeu are limitele lui, atunci imaginatia celor de la finante devine neigradita (vezi si recenta tampenie cu impozitarea fast foodului, a dulciurilor si bauturilor carbogazoase, care, pentru foarte multa lume sarmana reprezinta singura sursa de hrana pe care si-o pot permite!?!).

De aici si filosofia identificarii celor mai active sectoare, pentru a le impozita cu cat mai mult! S-a vazut ca lumea cumpara produsele respective, hop si finantele pe ele sa le suprataxeze. Si ce ma doare cel mai mult este ca ne cred prosti, incercand sa ne convinga ca motivatia lor este numai mentinerea sanatatii noastre!? De ce nu le-a venit ideea de la introducerea fast food-urilor, la inceputul anilor ’90, daca e asa, de ce le-a venit exact acum, cand chitaie dupa bani din piatra seaca? Ce diferenta este intre dl. Czeke si ministrii sanatatii din vremea lui Ceuasescu, care ne predicau „alimentatia rationala”, numai de grija fata de sanatatea noastra, chipurile, si nu pentru ca Ceausescu vroia sa exporte cat mai multa hrana!? Cu alte cuvinte, dupa 20 de ani de democratie, ne-am intors la patratica unu! Ca pionierii sovietici, care raportau fapta buna de a ajuta o batranica sa traverseze strada, chiar daca ea nu vroia acest lucru, actualii nostri guvernanti vor sa ne faca bine cu forta!

Actualii guvernanti nu stiu sa faca bani altfel decat prin impozitarea veniturilor altora! Ei sunt ca taranul ala needucat care, in loc sa bage samanta in pamant, ca sa ii iasa recolta, o tine ascunsa in pivnita, in ideea ca, daca o insamanteaza, nu mai are nimic (pana la viitoarea recolta), dar daca o tine in pivnita, va avea intodeauna cateva graunte!? Pentru asta i-am ales?