Archive for Ianuarie 2011

Coincidente, paradoxuri si ironii ale sortii …

Ianuarie 30, 2011

Ironia sortii este ca visul neo-conservatorilor americani – democratizarea lumii arabe – care nu s-a produs odata cu eliminarea lui Sadam Husein, pare sa inceapa sa se desfasoare de acum incolo …

Tunisia pare sa fi fost simularea de laborator pentru marea aplicatie practica numita Egipt, unde cel care nu a dat unda verde americanilor sa invadeze Irakul pe baza pretextului existentei armelor de distrugere in masa, adica dl. El Baradei, pe atunci seful AIEA. este astazi seful opozitiei egiptene, care ii cere demisia presedintelui Mubarak!?

Concret, atat in Tunisia, cat si in Egipt si, poate si in Yemen, scenariul pare sa se desfasoare in tipare care noua romanilor ne sunt cunoscute din zilele fierbinti ale lui decembrie 1989: revolutie la televizor, haituirea membrilor fostului regim, autoritati provizorii noi, „Armata e cu noi” s.a.

Ceea ce nu este deloc clar inca este care va fi orientarea internationala a noilor regimuri care vor rezulta in urma revoltelor populare din aceste tari, caci nu exista nicio garantie ca acestea vor continua sa fie pro-occidentale, cum au fost regimurile pe care le-au inlaturat sau sunt pe cale sa le inlature …

Sau, cu alte cuvinte, paradoxul va fi ca democratizarea – clamata constant de occidentali – nu va genera cu necesitate continuarea unei oreintari pro-occidentale a tarilor in cauza …

Unde gresesc „strategii” PDL (daca gresesc vreodata)

Ianuarie 24, 2011

Sigur, acest titlu este valabil daca facem abstractie de castigarea frauduloasa a alegerilor, caci, in acel caz, chiar daca gresesc, „strategii” PDL vor avea intotdeauna dreptate!

Eu ma refer, insa, la o situatie normala, in care un partid castiga alegerile pentru ca obtine, cinstit, majoritatea voturilor!

Sa luam, deci, un caz, cel al orasului Codlea, fief PDL (peste 60% dintre cetateni au votat PDL la ultimele alegeri), dintr-un fief PDL si mai mare, respectiv judetul Brasov. Aici, mi se spune – repet, mi se spune – ca primaria – care apartine PDL – ar fi contractat pe sest o firma din nordul Moldovei, care sa preia din domeniul public, locurile de parcare din oras. Pana la acel contract, banii rezultati din inchirierea locurilor respective mergeau la veniturile primariei, acum merg la veniturile firmei respective!? In plus, desi contractul initial prevedea doar 30 de locuri de parcare, firma respectiva ar fi primit in realitate vreo … 1600 de locuri de parcare, pe care sa le taxeze pentru propriul profit. Mai mult, cetatenii se trezesc cu masinile ridicate abuziv – desi parcate pe locurile pe care le aveau inchiriate in fata locuintelor – de firma respectiva, trebuind sa-i plateasca acesteia 5 milioane de lei vechi pentru … eliberarea lor!?

Nici nu este de mirare ca, in atari conditii, daca intreaga istorie este adevarata (caci, verosimila este pe deplin), cetatenii au inceput sa protesteze vehement fata de „practicile” rapace ale primariei pedeliste si ale firmei asociate cu aceasta, efectul constituindu-l. desigur, prabusirea popularitatii PDL in propriul fief!

Cazul – si ca acesta vor fi fiind alte nenumarate asemenea cazuri in toata tara – ilustreaza greseala fundamentala a „strategilor” PDL: in timp ce guvernul lor supune populatia la privatiuni greu de suportat, clientela lor politica se imbogateste fara rusine, in vazul tuturor!? Iar greutatea vremurilor nu face decat sa mareasca distanta care separa privatiunile impuse de guvernanti populatiei de imbogatirea clientelei politice a aceluiasi guvern!? Vorba aceea: cu cat sunt greutatile mai mari, cu atat se imbogatesc mai desantat clientii celor care impun greutatile respective!

Oare cum isi inchipuie „strategii” PDL ca aceste lucruri vor „trece” fara a lasa urme profund negative in memoria oamenilor? Pentru ca este stiut: cu cat emotia este mai puternica, cu atat memoria este mai lunga!? Si atunci, stai si te intrebi: pe ce conteaza „strategii” PDL ca sa isi permita sa procedeze cum procedeaza?

Poate pe faptul ca, daca vor incepe sa imparta usor, usor din nou pomeni electorale, oamenii, impovarati de greutati, vor uita ce se intampla acum si ii vor mai vota o data … Poate pe faptul ca, odata introdus votul electronic pentru toti romanii din afara granitelor, acesta va rasturna situatia in favoarea PDL, asa cum s-a si intamplat in 2009 … Sau poate nu mai conteaza deloc, stiut fiind ca marile averi acumulate astfel, te pun la adapost de neplaceri odata ce le-ai strans, dupa formula, „dupa noi, potopul!”

Indiferent insa de raspuns, ceea ce deranjeaza cel mai mult in comportamentul actualei puteri este ca are o placere sadica de a pune sare peste rana, „adding insult to injury”, cum ar spune englezul … Situatie la care romanul are o vorba: cine seamana vant, culege furtuna!

O corespondenta II

Ianuarie 13, 2011

Dle Moca,
Va multumesc pentru răspunsul la … răspunsul meu. Regret daca acesta suna cinic in partea in care am spus ca ati plecat la cerere, beneficiind de platile compensatorii prevăzute in ordonanța 7. Tot ce am vrut sa subliniez este ca nu am semnat un ordin prin care sa va trec forțat in rezerva, fără nicio compensatie, cum cu siguranță s-ar fi întâmplat acum, sub actualul guvern, care, iata, deși a promis ca pensiile militarilor nu vor scădea, le-a diminuat fără nicio remuscare!?
Legat de sprijinul pe care il pot acorda aici, la Bruxellles si Strasbourg, țin sa va spun ca i-am pus in contact pe pensionarii militari cu dl. Bostinaru, care activează in Comisia pentru petitii a Parlamentului European (eu sunt membru al Comisie pentru afaceri externe) si am inmanat protestul unor sindicaliști veniți aici la marsul european din toamna trecută dlui Barrosso personal. Chiar zilele acestea am primit răspunsul dlui Barrosso, in care acesta arată, pe de o parte, ca politica restrictiva in domeniul pensiilor aparține guvernului roman, fiind in afara jurisdictiei Comisiei UE, si, pe de alta, ca guvernul trebuia sa ia asemenea măsuri, pentru a corecta situația financiară a țării!? 
Va satisface? Pe mine, nu! Insa v-am relatat aceste lucruri pentru a vedea ca nu stau cu mâinile in san, cum mi-ati reprosat si pentru a vedea ca soluția nu este la Bruxellles, ci acasă, in Romania!
In rest, sunt de acord cu ceea ce simtiti si caut sa va înțeleg cât mai mult, fiind alături de dvs.
IMP

Sent from my iPad

On 12 janv. 2011, at 22:14, ionel moca wrote:

Am onoarea sa va salut!
Aveti dreptate, am pus caruta inaintea cailor. De ce? De suparare!
Sunt suparat ca sunt prea mic pentru un razboi atat de mare, sunt suparat ca nu pot vorbi decat in fata oglinzii ca sa am un interlocutor pe aceasta problema…
Cine ma asculta pe mine?
Cine imi asculta strigatul de durere ca,  la 52 de ani, trebuie sa fac o alta meserie pentru a putea trai decent, pentru a-mi pastra demnitatea si a-mi intretine o familie ce nu are nicio vina ca eu am purtat-o ani de zile prin garnizoane uitate de lume supunand-o la o multime de privatiuni
 Cine este vinovat pentru ca visele mele din liceul militar s-au naruit ata de brusc? 
Doar EU.
Nu va reprosez nimic dumneavoastra, imi reprosez mie ca am ales un tren gresit, catre o destinatie gresita, un tren din care am coborat prea tarziu…
Raspunsul dumneavoastra, va rog sa-mi scuzati indrazneala, are o nota de cinism:
Da, EU, de buna voie am ales in 2002 sa trec in rezerva, dar nu de dragul banilor ci din cauza ca mi s-a desfiintat functia in unitatea din care am plecat ( o Scoala militara de Aplicatie unde functiile de lt.col si col au fost decimate prin transformarea ei in Centru de perfectionare…) si nu mi s-a oferit nimic echivalent si cat de cat echitabil pe o raza de cateva sute de km.
Aceasta dupa ce m-am mutat la cerere in garnizoana in care era Scoala de aplicatii, mi-am mutat familia cu totul rupand-o de prieteni, de restul familiei-parinti, frati, etc, pentru a urma EU o cariera militara in invatamantul militar. Si toate acestea exclusiv pe banii mei, fara sa cer armatei apartament, chirie sau alte avantaje.
De ce este cinic raspunsul dumneavoastra?
Pentru ca face referire la niste bani primiti cu titlu de compensatie..
Dle Pascu, nu m-am vandut pe bani, nu mi-am vandut nici sufletul diavolului nici constiinta. Preferam sa lucrez in continuare in Armata, dar nu am avut de ales… Si acum mi-ar conveni sa lucrez in profesia mea in Armata, caci la catedra se pare ca am avut cei mai multi fani si am obtinut cele mai multe succese in cariera mea de militar.
Cand am trecut in rezerva, cu lacrimi in ochi si in suflet, am fost onorat de cuvintele Sefului Statului Major al Fortelor Terestre care mi-a inmanat ordinul de trecere in rezerva. Am simtit ca nu am muncit degeaba atatia ani… Si mi-au facut plecarea tot mai grea.
Nu m-am vandut pe bani, dle Pascu ci, am crezut in acele teorii promovate de conducerea ministerului si a S.M.F.T conform carora era posibila reconversia, aveam dreptul sa muncim si ca vom fi primiti sa muncim in orice institutie civila, potrivit pregatirii noastre.
Crezand in acele gogorite mieroase, am ales sa plec pentru a-mi putea recladi un viitor in viata civila, atata timp cat inca mai aveam o varsta la care patronii mai angajau si cat eram in plenitudinea fortelor fizice si intelectuale.
DACA NU PLECAM EU DE BUNA VOIE, AS FI INTRAT ORICUM INTRE CEI 200.000 MILITARI CE-AU FOST DAT AFARA DIN ARMATA CA MASURA DE REORGANIZARE.
Unitatea in care am lucrat 18 ani de zile, din garnizoana IANCA, a fost desfiintat complet, acum este un fel de cimitir militar; o multime de colegi piloti sau ingineri si tehnici de aviatie au plecat in cele patru zari. Ce a insemnat unitatea de la Ianca? A fost unitatea care i-a dat pe toti comandantiii aviatiei militare din ’85 incoace: gl.Ioan Rus, gl.Gheorghe Constantin, gl.Costache.. Sunt convins ca pe dl.Gh.Constantin il cunoasteti foarte bine, a fost chiar si consilierul presedintelui tarii in afara de a fi seful SMAvAA. Daca am avut o cariera ascendenta poate si faptului ca mi-a fost comandant se datoreaza…
De ce va acuz pe dumneavoastra? Nu va acuz de nimic. Ma acuz pe mine ca nu pot sa fac sa vada lumea cum arata un suflet umilit de militar, un suflet de militar calcat in picioare.
Am doar pretentia ca, dumneavoastra, cei ce sunteti mult mai pregatiti decat mine, ce aveti o cultura mult mai vasta si o pozitie sociala deosebita, nu purtati stindardul reformei societatii.
Am doar pretentia ca, dumneavoastra, cei ce reprezentati ELITA societatii romanesti, nu muriti de gat cu dusmanul, asa cum ne-ati instruit pe noi. Fiti sigur ca noi v-am urma…
Spuneti ca sunteti plecat mult timp la Parlamentul European? Pai, tocmai aceasta asteptam de la dumneavoastra, sa ne sustineti cauza in Parlamentul European, sa depuneti la Cedo cererile noastre, sa ne reprezentati interesele noastre pe langa colegii din NATO cu care va intalniti atat de des pe acolo…
 Dumneavoastra va miscati in sfere sociale foarte inalte, la care eu nici nu visez. 
Eu doar ma mandresc enorm cu o fotografie facuta in fata CE la Bruxelles!
Care este pozitia mea fata de ce face guvernul? Pe cine a impresionat gestul acelui Adrian Sobaru? Pe dl Boc? Nu. Pe cei din partidele de opozitie? Nici atat, in loc sa stea in Parlament si sa voteze pentru motiunea depusa, in loc sa abordeze gestul facut de acel nefericit sinucigas, au parasit intr-un gest „superior” si neinteles de mandrie ranita…
Cum sa cunoasca cei de la putere durerea noastra, daca acolo, in Parlament, cei alesi de noi nu o prezinta si o sustin?
In acea sala goala, cine ne-a sustinut problema?
De-asta sunt trist, dle Pascu…
In rest, va asigur de toata stima si consideratia mea. Foarte sincera!!
Tocmai pentru ca va apreciez prea mult, am scris aceste randuri…
Sunt doar un umil militar pensionat. Maine, voi fi doar un nume scris pe o cruce de lemn. Poimaine, cine isi va mai aminti de mine, acest pensionar nesimtit cu pensie de lux?
In ceea ce priveste banii primiti cu titlu de compensatie la trecerea in rezerva, doar o opinie:
-daca se inchide o scoala si un profesor trebuie sa plece, poate lucra ca profesor intr-o alta scoala…sau sa-si faca propria scoala…
-daca un spital se inchide si un medic trebuie sa plece, poate lucra ca medic intr-un alt spital…sau sa-si faca propriul spital…
-daca o fabrica se inchide si un inginer trebuie sa plece, poate lucra ca inginer intr-o alta fabrica…sau sa-si faca propria fabrica…
NIMENI nu le ia profesia… nici dreptul de a o exercita
Cand s-a inchis insa o unitate militara si militarii au trebuit sa plece in rezerva (cu sau fara drept de pensie, nu acesta-i subiectul), acesti militari nu au mai putut lucra ca MILITARI  intr-o alta Armata si nici nu si-au infiintat propriile armate…
Prin trecerea lor in rezerva ca urmare a reorganizarii armatei, acestor militari li s-a luat dreptul de a mai activa ca militari. Iar de a se angaja intr-o armata straina nici nu cred ca se pune prblema, cum nu se pune nici problema infiintarii de armate proprii pe care sa le puna in slujba cui pune banul jos…
Aceasta a compensat acele sume compensatorii acordate, dle Pascu, nicidecum lacomia sau mercantilismul nostru. Noi nu am fost mercenari, dle Pascu, nu am gandit si simtit astfel niciodata…
Cine a cantat, la 14 ani, „STEFAN, STEFAN, DOMN CEL MARE” facand sa rasune boltile Liceului Militar si obcinele bucovinene, nu poate gandi si simti mercantil…

O corespondenta …

Ianuarie 12, 2011

Pe mailul de la Parlamentul European primesc un mail, chipurile de la un fost militar, care, in loc sa reproseze guvernului actual situația pensiei sale, îmi reproseaza mie ca nu protestez suficient!? Dau mai jos scrisoarea dlui respectiv si răspunsul meu:

Domnule IOAN MIRCEA PASCU, ce actiuni concrete ati inteprins dumneavoastra, atat in calitatea de parlamentar in Parlamentul Europei ce o detineti si pentru care v-am votat cu inima larga, cat si  si in cea de fost ministru al M.ApN, calitate in care ati semnat ordinul de trecere a mea in rezerva in anul 2002 in baza OG7/1998 si de aprobare a pensionarii in baza legii 164, pentru a nu mi se mai calca in picioare drepturile ce mi le-ati acordat atunci? Pentru a nu mi se mai conditiona dreptul meu la munca? Pentru a nu mi se mai fura speranta intr-o conditie sociala demna, respectata de societatea in care inca mai cutez sa traiesc, spre disperarea guvernantilor, pentru care mi-am sacrificat anii si sanatatea in unitati militare din apararea antiaeriana a tarii, gata de lupta permanent?
De ce, dle ministru, nu iesiti pe posturile publice de televiziune si nu spuneti tare si raspicat ca noi, militarii supusi fortat prevederilor OG7/1998, pentru care ati semnat mii de ordine de trecere in rezerva, avem dreptul la o pensie militara decenta, ca toti ceilalti militari din NATO, asa cum personal ne-ati spus in atatea randuri la intalnirile ce le-ati avut, in acei ani, cu noi?
De ce, dumneavoastra, ministrii care ati purtat steagul reformei militare, nu ne reprezentati interesele si acum, ca pensionari?
De ce ne abandonati?
Va veti reaminti de noi la votul viitor?
Vor mai trai, insa, destui militari sa va mai voteze ca europarlamentar?
Familiile noastre, indurerate de umilinta la care suntem supusi, vor uita oare unde NU VA TREBUI sa mai puna stampila pe buletinul de vot?
Dle Mircea Pascu, fostul meu ministru si comandant, nu va intereseaza cum veti ramane inistoria neamului?
 Nu ma intereseaza de Boc sau pdl-isti, ci de cei pe care i-am respectat.
Cartile dumneavoastra de analist militar mi-au servit pentru a lua un ZECE  cu felicitari la licenta data la ASE/REI. Vreau sa fiu si pe mai departe mandru ca am servit armata ani de zile sub comanda dumneavoastra!
NU MA DEZAMAGITI! 

Dle Moca,
1 multumiri pentru cuvintele frumoase pe care le rostiti la adresa mea
2 din câte știu, ordonanța 7 era facultativa, iar Dvs. ati primit o suma frumoasa la ieșirea din armata, nu eu v-am scos cu forța din Armata, cum lăsați sa se înțeleagă
3 daca îmi reprosati ca nu am apărut la tv pe aceasta tema, înseamnă ca nu ati văzut aparitiile mele in care am abordat acest subiect exact in spiritul celor sugerate de Dvs; in plus, fiind toată săptămâna la Bruxelles, nu pot apărea toată ziua la tv, oricât de mult mi-as dori …
4 cel mai important, nu știu daca eu sunt vinovat de ce vi se intampla, sau guvernul care a luat măsurile pentru care mă apostrofati pe mine ca nu mă pronunt suficient împotriva lor!? Ori, părerea Dvs fata de acest guvern rămâne un mister, in timp ca Dvs va canalizati reprosurile împotriva mea, pt ca nu protestez suficient … Nu vi se pare ca puneti un pic caruta înaintea cailor?
Al Dvs.
IMP

Sent from my iPad

2010 in review

Ianuarie 7, 2011

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A helper monkey made this abstract painting, inspired by your stats.

The average container ship can carry about 4,500 containers. This blog was viewed about 19,000 times in 2010. If each view were a shipping container, your blog would have filled about 4 fully loaded ships.

 

In 2010, there were 94 new posts, growing the total archive of this blog to 100 posts. There were 3 pictures uploaded, taking up a total of 1mb.

The busiest day of the year was October 29th with 682 views. The most popular post that day was Niciodata sa nu spui ca mai rau nu se poate … Sau optimistul spune ca aceasta este cea mai buna lume posibila, iar pesimistul ii raspunde: mi-e teama ca ai dreptate!.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were sindicatulcmd.blogspot.com, nastase.wordpress.com, ioanmirceapascu.ro, mail.yahoo.com, and machiavelli.ro.

Some visitors came searching, mostly for ioan mircea pascu, ioan mircea pascu blog, impascu, impascu.wordpress.com, and pascu’s blog.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Niciodata sa nu spui ca mai rau nu se poate … Sau optimistul spune ca aceasta este cea mai buna lume posibila, iar pesimistul ii raspunde: mi-e teama ca ai dreptate! October 2010
56 comments

2

O sugestie pentru ministrul sanatatii si prietenii sai de la finante January 2010
54 comments

3

De ce a pierdut Prigoana Jr. January 2010
55 comments

4

IM Pascu December 2009
3 comments

5

De ce nu sunt la Consiliul National al PSD February 2010
33 comments

Sunt, in sfârșit, de acord cu dl Boc!

Ianuarie 2, 2011

Dl Boc a declarat – cf Hotnews – urmatoarele, acum la început de an:

„Dupa vreme rea vine si vreme buna, asta ar fi cel mai bun mesaj pentru anul 2011. Si incetul cu incetul ne ducem spre directia buna, partea cea mai rea o lasam in urma. Procesul de reformare a statului a inceput inca din 2010 si partea grea a trecut in 2010. Urmeaza sa ajustam si in 2011 acolo unde este nevoie, dar partea cea mai grea a trecut in 2010, ceea ce nu inseamna ca in 2011 nu avem nimic de facut”, a declarat premierul Emil Boc sambata, la Predeal.
„E nevoie sa consolidam aceste reforme, ceea ce am inceput, pentru a ne pregati un viitor fara probleme”, a incheiat primul ministru.”

Ei bine, sunt de acord: într-adevăr, daca va fi mai bine in 2011, asta numai din cer ne va veni, la fel ca vremea, căci de activitatea guvernului in acest sens nici nu poate fi vorba, iar viitorul fără probleme va veni, dar numai pentru guvernul Boc si clientela sa, nu si pentru marea masa a romanilor.

Iar acest „viitor fără probleme” pentru cabinetul Boc si clientela lui politica eu il citesc asa: fratilor, in 2010 am scăpat de ceea ce era mai greu si am rămas la putere, iar de acum încolo nu ne mai scoate nimeni de acolo!?

O întrebare la început de an

Ianuarie 2, 2011

Citesc ca dl Presedinte a declarat ca jumatate din cei care nu au avut ce pune pe masa de sărbători ar fi cei care cred ca statul era dator sa ii ajute!?

Întrebarea mea este: cati dintre ei au refuzat locurile de munca „oferite” de stat, pentru ca au preferat sa aștepte in continuare pomana guvernului Boc?

Sau, cu alte cuvinte, câte locuri de munca a oferit guvernul Boc – in anul in care nu a făcut altceva decât sa taie tot ce a prins – si câte a oferit sistemul privat, sufocat de taxele aceluiasi guvern Boc?

Răspuns: zero!

Pentru ca pamanturile nelucrate stau asa nu numai din lipsa de forța de munca … Poate ca, in absenta unui climat investitional favorabil, posesorii lor au ajuns la concluzia ca nu se merita sa le mai cultive …

Or, daca asta se cheamă „modernizarea statului”, mă întreb cati romani o vor sprijini?