Archive for Octombrie 2010

Efectul caderii motiunii

Octombrie 27, 2010

Guvernul greseste daca sprera ca, trecand de actualul obstacol reprezentat de motiunea de cenzura, lucrurile se vor linisti …

Adevarul este ca, daca motiunea cade, oamenii vor capata convingerea ca procesul politic democratic nu are capacitate a de a scapa tara de actualul Guvern si politica sa profund anti-sociala, existand pericolul mai mare de a-si lua soarta in propriile maini …

Si atunci, ce va mai face guvernul, caci va fi nevoit sa recurga la masuri de control al strazii, cu toate consecintele care decurg de aici?

Iata de ce cred cu tot mai mult convingere ca guvernul ar trebui sa dea dovada – macar acum, in ceasul al 12-lea – de maturitate si responsabilitate fata de tara si sa se dea la o parte, pemitand crearea unui Guvern de tranzitie, care sa pregateasca alegerile menite sa ne dea o baza parlamentara solida pentru un guvern care sa treaca la scoaterea tarii din situatia actuala.

Mi-e teama insa ca guvernul, in orbirea sa, va face tocmai contrariul, aducand astfel si mai aproape propria sa cadere …

Niciodata sa nu spui ca mai rau nu se poate … Sau optimistul spune ca aceasta este cea mai buna lume posibila, iar pesimistul ii raspunde: mi-e teama ca ai dreptate!

Octombrie 24, 2010

Am asistat astazi la un spectacol la care nu imi imaginam vreodata, nici in visele mele cele mai rele, ca voi asista! Este vorba, din pacate, de „sarbatorirea” Zilei Armatei!

Anul acesta, spre deosebire de anii anteriori, am putut da curs invitatiei primite in calitate de fost ministru al apararii, asa ca am participat.

Prima „surpriza” a venit rapid: toti membrii marcanti ai UNPR erau prezenti si imbracati in … uniforme militare!? Si dl. Nicolicea (in grad de locotenent colonel), dar si dnii Marian Sarbu si … Cristian Diaconescu (colonel de justitie militara!?!). Toti erau mandri nevoie mare si isi etalau gradele cu ostentatie.

Eu stiu ca dreptul de a purta uniforma il au doar fostii ofiteri activi, nu si cei din rezerva, si numai daca in ordinul de trecere in rezerva este mentionat expres acest lucru! Se vede ca, in cazul lor, fie nu s-a respectat acest ordin, fie s-a modificat „corespunzator” … Oricum, cred ca prin acest gest – nu l-am vazut pe dl. General (cu doua stele) Ontanu – acest partid nu va scapa de eticheta unei formatiuni militaro-politice, cu tot ce tine de aceast statut, ca sa nu mai spun nimic despre cat ne-am luptat pentru asigurarea controlului civil asupra organismului militar, pentru a fi admisi in NATO! (Cineva imi si spunea ca o persoana de la NATO a si stras atentia asupra involutiei parcurse de Romania in acest domeniu, tocmai ca urmare a inlocuirii civililor cu militari la conducerea ministerului!?)

Dar, „suprizele” nu s-au oprit aici, caci punctul central al intregii ceremonii l-a constituit … decorarea premierului de ministrul apararii – aflat in subordinea sa – cu o medalie, pentru, tineti-va bine, „atentia si grija acordate Armatei”!? In raspunsul sau, premierul a multumit si a aratat cat de atasat este de Armata, cat de mult conteaza domnia sa pe prestigiul militarilor romani, care contribuie la prestigiul international al tarii etc etc. Sigur, asa este, insa sa primesti o medalie pentru ca reduci salariile cu 25%, ca stergi dintr-un condei drepturi castigate de militari, adesea cu sange, mi se pare inacceptabil. Iar ca spectacolul sa fie si mai supra-realist, in cuvantul sau, dl. General Iliescu, sef la o organizatie de veterani arondata UNPR, a ridicat in slavi grija guvernului pentru Armata, grija pe care guvernele anterioare se presupunea ca nu au aratat-o ….!?

Cu alte cuvinte, la rana s-a adaugat si insulta: ce daca v-am taiat salariile si bugetul – aflat astazi in cea mai mare suferinta de la revolutie incoace – voi trebuie sa fiti multimiti si sa spuneti ca mai vreti! Asta e umilinta!

Cum a fost posibil sa se ajunga atat de jos? Explicatia am primit-o pe loc, atunci cand Generalul Roman, comandantul Corpului de la Cluj, care, pe vremea cand eram ministru nu ma slabea nicio clipa cu problemele lui, acum aproape ca m-a daramat, cand s-a grabit sa ajunga in preajma dnei … Udrea (aflata acolo probabil ca membru al cabinetului si sustinator moral al premierului confruntat cu o mare emotie …) sa ciocneasca un pahar de sampanie si sa schimbe cateva vorbe, in speranta ca nu va fi uitat, atunci cand va trebui  …!?

Pacat, credeam ca militarii au mai multa demnitate! Eu am plecat intotdeauna de la aceasta premisa si, ca atare, am cautat sa le-o respect cat am putut de mult! Si, drept urmare, am facut si treaba: am intrat in NATO!

„Surprizele” probabil ar fi continuat, insa eu am decis sa ma retrag discret, sa nu stric buna dispozitie a distinsilor invitati …

Ce trebuie sa faca guvernul: sa demisioneze cat mai este timp!

Octombrie 14, 2010

Pe fondul imaginilor cu lumea umpland culoarele ministerului finantelor, pe ecran apar secvente de la Ateneul Roman, unde toata „floarea” guvernarii actuale benchetuieste, in timp ce pe burtiera televiziunii apare anuntul ca Regina Angliei a anulat petrecerea de sfarsit de an, din motive de austeritate!?

In plus, Ialomiteanu ameninta cu pedepse si balmajeste ceva despre „criterii de performanta”, iar Dna Udrea, ingenua, spune ca nu stie ce se intampla la Finante …!?

Acum, cand lucrurile devin tot mai grave, intrucat protestele apar spontan, fara sa mai fie organizate de cineva, Puterea, in loc sa aplece urechea si sa incerce sa potoleasca spiritele, macar in ultima clipa, incepand discutii adevarate cu protestatarii, baga capul in nisip sau, mai rau, trece la amenintari si intimidare!?

Pericolul este ca acest val de proteste spontane sa se generalizeze, obligand autoritatile sa recurga la masuri dure, ceea ce va pata si urma de imagine pe care o mai are tara in ochii strainatatii!

Pentru aceasta, este indispensabil ca guvernul sa recurga la aceasta ultima sansa si sa demisioneze, facand loc unui guvern de criza, care, preluand o situatie atat de grea, sa fie credibil in fata oamenilor si sa incepe dialogul adevarat cu ei!

Asumarea raspunderii pe legea invatamantului, dovada a fricii guvernului

Octombrie 13, 2010

Afirmatia din titlu pare paradoxala: cand guvernul decide sa-si asume raspunderea inseamna ca se plaseaza de buna voie intr-o situatie de vulnerabilitate sporita (intrucat ofera opozitiei sansa unei motiuni de cenzura suplimentare), ceea ce s-ar traduce printr-un gest de curaj, si nu de frica!?

Numai ca, in circumstantele actuale, gestul guvernului este unul de frica, si anume fata de sprijinul pe care unii parlamentari UDMR l-ar putea acorda anuntatei motiuni de cenzura ce urmeaza sa fie depusa de opozitie. Drept pentru care, doresc sa si-i „fidelizeze” prin concesiile pe care le contine aceasta lege pentru maghiari!? 

Mai mult, daca opozitia cade in plasa tentatiei de a depune motiunea de cenzura profitand de aceasta ocazie suplimentara, este clar ca va pierde, deoarece este de asteptat ca parlamentarii UDMR sa voteze contra ei, deci in favoarea legii care le acorda concesiile amintite (istoria si geografia predate in maghiara …)

Si mai mult, chiar daca opozitia nu face aceasta greseala si isi tine „praful de pusca uscat”, necazand in plasa intinsa de guvern,  tot se va gasi intr-o situatie dificila, comparativ cu cea in care nu discutam de asumarea raspunderii, deoarece este greu de crezut ca parlamentarii UDMR isi vor asuma riscul de a sari atat de repede dintr-o barca in alta: adica, de la votul  in favoarea adoptarii legii invatamantului prin asumarea raspunderii la cel in favoarea motiunii de cenzura ce s-ar depune ulterior.

In concluzie, asumarea raspunderii pe legea invatamantului este, cum spuneam, o modalitate prin care guvernul vrea sa isi fidelizeze UDMR-ul mai ales pentru cazul depunerii motiunii de cenzura anuntate, ceea ce reflecta teama ca acestia ar putea-o sprijini!

Privit din cealalta parte, gestul asumarii raspunderii pe legea invatamantului reprezinta inca o data succesul politicii (pe care nu vreau sa o calific) practicata de maghiari fata de guvernele din care fac parte … Fidelitatea nu este pe gratis!

Oricum, daca asumarea raspunderii pe aceasta lege a fost deja respinsa de Curtea Constitutionala, atunci Curtea ar trebui sa atraga atentia asupra acestei situatii, ori sa isi reconfirme decizia la sesizarea opozitiei, in cazul in care guvernul isi duce intentia pana la capat.

Iar daca, in intelepciunea ei (regasita prin noile numiri), Curtea da o hotarare care infirma propria sa decizie anterioara, atunci aceasta va constitui inca o dovada a faptului ca cei care ne conduc nu dau doi bani pe criticile din raportul de monitorizare pe justitie, in care se spune negru pe alb ca una din marile probleme ale justitiei romane este ca judeca diferit spete similare!

In concluzie, daca as fi in Parlamentul Romaniei nu as depune motiune de cenzura pe asumarea raspunderii pe legea invatamantului, ci as contesta-o la Curtea Constitutionala, pastrandu-mi sansa de a depune motiunea de cenzura la momentul potrivit! Iar cat ii priveste pe cei de la UDMR, vor trebui sa cantareasca intre sprijinul unui guvern cu care se vor prabusi sigur si perspectiva intrarii in altul care va veni la putere cu siguranta, (avand in buzunar si concesiile extrase de la actualul guvern)! Cum insa nu sunt membru al Parlamentului Romaniei …

Lume, lume, vino de vezi acrobatiile trupei Boc (and Co) …

Octombrie 4, 2010

Revenirile in tara imi produc surprize continue: astfel, ultima este cea a declaratiilor facute de liderii pedelisti la Suceava, la dl. Flutur acasa: „am inceput campania electorala”, „in 2012 situatia se va imbunatati simtitor”, „opozitia ar trebui sa se spanzure” (de aceea li se si ofera cu generozitate sapun si franghie), iar „starea proasta de acum a tarii este doar o impresie, creata de televiziunile mogulilor”!? La asta se mai adauga si efortul de a-i transforma pe politistii demonstranti in varful de lance al unui „complot” impotriva sefului statului, deci a „securitatii nationale”!?

Daca nu as sti ca toate sunt baloane de sapun – deci goale pe dinauntru – as fi impresionat de curajul PDL de a-si asuma greutatile guvernarii, de promisiunea lor ca situatia se va imbunatati curand (atunci de ce mai acuza televiziunile de imaginea falsa pe care, chipurile, o creaza?), precum si de grija lor fata de securitatea statului …

Numai ca nici eu nu sunt venit chiar cu „pluta” (sau cu „banana boat”, cum spun scotienii). Asa ca, sa le luam pe rand. „Inceperea campaniei electorale” este, politicos vorbind, o figura de stil pentru un PDL aflat tot timpul in campanie electorala, in care distribuie gablonturi colorate bastinasilor (vezi pantofii cu toc oferiti de dna Udrea sinistratilor de la inundatii). „Imbunatatirea situatiei in 2011 si 2012” este un slogan de prost gust; cine sa ii mai creada cand ei au mintit desantat nu numai in campaniile electorale trecute, ci si dupa, cand au ascuns – cu buna stiinta – situatia dezastruasa in care a ajuns tara sub guvernarea lor … „Franghia si sapunul” oferite cu darnicie de cel care il preamarea pe presedinte cu cuvinte scrise din oi pe dealurile Sucevei (!?) sunt in aceeasi linie cu tepele din Parcul Tineretului din campania pentru europarlamentarele din 2007, pe care s-au grabit sa le scoata cand noi am sesizat familiile politice din Parlamentul European de acest comportament amenintator la adresa opozitiei … In sfarsit, „teoria complotului” si „amenintarea la adresa securitatii nationale” sunt intimidari tipice, facute de oameni care ar trebui ei sa raspunda in fata legii de subminarea economiei nationale prin combinatia dintre proasta guvernare pentru tara si foarte buna guvernare pentru buzunarele proprii!

Iar despre „mintitul poporului cu televizorul”, daca chiar cred in aceasta prostie, atunci chiar ca vorbele ca „Dumnezeu nu bate cu bata, ia mintile!” li se potrivesc perfect!