Archive for Iulie 2011

Bute, Udrea si PDL

Iulie 11, 2011

Felicitări marelui campion pentru victoria categorica facuta cadou romanilor! Daca am un regret este ca, fiind pe drum dinspre Croatia spre casa, nu am putut sa vad meciul in direct …

Dincolo, insa, de performanta sportiva vreau sa spun câteva cuvinte despre politica din spatele ei. Dna Udrea, cu talentul si tupeul caracteristice, a găsit modalitatea de a monta un spectacol in care sa asocieze PDL-ul atat de hulit de cetățeni: a pus banii jos pentru o campanie de promovare a „brandului turistic” al României!?

Trebuie sa admit ca smecheria e ingenioasa: a recurs la ideea cu „brandul”, care este foarte generoasa, întrucât permite, practic, orice tip de acțiune despre care se poate spune ca promovează „brandul turistic” al României (cum care „brand”, ăla cu scandalul frunzei plătite cu sute de mii de euro!?). Las la o parte ca promovarea „brandului turistic” se face in Romania, pe care romanii o cunosc foarte bine … (Daca chiar vroia sa promoveze cu adevărat „brandul” respectiv, dna Udrea putea sa o facă mai bine participand la costurile organizării galelor anterioare din Canada, insa acolo nu era suficient „electorat” sa merite investiția).

Sigur, mai rămâne afirmatia domniei sale ca banii provin din fondurile europene. Numai ca deși a fost spusa sa linisteasca orice avant de a ne baga nasul in socotelile ministerului pe care il conduce, fraza poate determina pe cineva de la Bruxelles sa se auto-sesizeze si sa își pună întrebarea pentru ce o tara incapabila sa cheltuie fondurile puse la dispoziție, le cheltuie si pe acelea putine pe care le acceseaza pentru … gale de box!?

Oricum, se pare ca lumea – cel putin cei prezenți la gala – nu s-au lăsat inselati si au făcut distinctia necesară între actul sportiv si tentativa de speculare politica a sa, fata de care si-au manifestat dezaprobarea in stilul inconfundabil al tribunelor …

Acum astept doar sloganul electoral: „Lucian Bute votează PDL!”

Doua cuvinte despre IMF (si UE)

Iulie 9, 2011

La sumitul Croatia 2011, la care mă aflu, am avut ocazia sa discut cu un bancher maghiar, care lucrează pentru una din instituțiile financiare internaționale (in trecut a lucrat si pentru IMF). întrebarea care i-am pus-o a fost: pentru ce IMF nu se preocupa deloc de consecintele sociale, deci, politice, ale măsurilor pe care le impune guvernelor?

Va redau răspunsul sau, pentru ca merita cunoscut: el spune ca, de regula, IMF este chemat sa intervina cand situația este extrem de gravă si nu exista decât măsuri radicale, alegerea fiind între a-ti tăiat mai întâi mana stânga, sau mana dreapta. In al doilea rand, el spune ca testul final al solutiilor existente – avansate de IMF sau de guvernul in cauza – il constituie cifrele de la finalul socotelii. Daca soluția guvernului conduce la același rezultat ca cea avansată de IMF, atunci acesta din urma va accepta soluția oferită de guvern.

Aici merita făcută o paranteza: rezulta ca guvernele au posibilitatea ca, in funcție de analiza impactului social si, deci, politic, al măsurilor propuse sa vina cu soluții mai putin dure, daca rezultatul este cel anticipat! Întrebarea este: a procedat sau nu asa si guvernul Boc, cand a discutat măsurile extrem de dure impuse romanilor?

In sfârșit, bancherul respectiv a spus ca, de regula, cea mai nefericita situație pentru o tara este cand IMF si UE actioneaza in tandem (cum este si cazul nostru); atunci, spunea el, UE este cea care insista asupra măsurilor mai dure, nu IMF!? Iar la sumitul la care particip, Croatia 2011, fostul comisar G.Verheugen a recunoscut ca Bruxellesul a fost intodeauna constient de dificultatea măsurilor impuse unei tari sau alta, dar asta nu l-a determinat sa renunțe. Dl Verheugen a ilustrat cu discuțiile cu fostul premier slovac, Dzurinda, prezent si el la sumit, in care i-a expus măsurile pe care trebuia sa le ia, stiind foarte bine ca aplicarea lor il va costa poziția de premier (ceea ce s-a si întâmplat)!?

Cateva vorbe pentru dl. Cristoiu

Iulie 3, 2011

Dimineata, deschid radioul si il aud pe dl. Cristoiu, ziarist reputat, pentru care am tot respectul, ca face un apel la romani: daca dl. presedinte a gresit, iar Rusia il ataca pentru declaratiile sale, noi, romanii, ca romani, avem datoria de a-l apara!

Aparent, corect. Insa ceea ce uita dl. Cristoiu – care vad ca si-a abandonat crezul politic de a ataca puterea si de a fi mereu in opozitie (!?) – este ca declaratiile dlui presedinte au consecinte negative pentru noi, toti ceilalti romani, daca ne gandim doar la pretul si asa ridicat al gazelor pe care il platim rusilor! Deci, greseala, greseala, dar ne cam arde la buzunar, drept pentru care nu vad de ce ar trebui sa gresim si noi, alturi de dl. presedinte, numai din solidaritate nationala cu domnia sa …

In al doilea rand, dl. presedinte – care, mai nou, cere romanilor solidaritate – nu a dat nicio dovada de solidaritate cu romanii, ba, din contra, i-a tratat de sus si distant, uneori luand in zeflemea pasurile amaratilor de romani (va mai aduceti aminte „dialogurile” sale din timpul „vizitelor de lucru” in zonele inundate?). Ca atare, nu vad nicio ratiune ca romanii sa raspunda pozitiv apelului dlui Cristoiu. Cu atat mai mult cu cat niciun roman nu i-a cerut dlui presedinte sa se pronunte asupra subiectului – cu exceptia, desigur, a dlui Cristoiu insusi, care l-a intrebat explicit in emisiunea de la B1 – si cu atat mai putin sa spuna ce a spus!?

Deci, sa recapitulam: dl. Cristoiu ne cere sa ne solidarizam cu greseala dlui presedinte, in virtutea faptului ca suntem toti romani, ignorand ca nimeni nu i-a cerut dlui presedinte sa spuna ce a spus, iar costurile greselii le suporta oricum orice roman!? E corect, dle Cristoiu? Eu spun ca nu!

PS. M-ar mahni sa aflu vreodata ca motivatia apelului la solidarizare al dlui Cristoiu ar proveni din teama de a fi, prin intrebarea pusa, la originea intregii povesti, care, iata, a iesit atat de prost nu numai pentru dl. presedinte, ci si pentru noi toti ceilalti romani, pe care nu ne prea intreaba nimeni, nimic … Si mai sper ca, daca de aici o sa i se traga, cumva, dlui presedinte iesirea din scena, dl. Cristoiu sa nu isi faca atunci un titlu de glorie din aceasta … Asta pentru ca sper ca, pana la urma, dl. Cristoiu sa ramana acelasi domn Cristoiu, pe care l-am cunoscut si respectt atatia ani