„Secretul Cifrului”

august 12, 2011

„Secretul Cifrului” era titlul unui film romanesc a carui actiune se petrecea in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in care rolul principal era jucat de Emanoil Petrut. Eu il folosesc doar pentru ca incerc sa descifrez ultimele mesaje date de guvernarea actuala, pentru a intelege mai bine ce se intampla. (Simplul fapt ca suntem nevoiti sa facem un asemenea exercitiu, arata cat de … „transparenta” este guvernarea actuala!?)

Mai intai, au fost declaratiile triumfaliste ale premierului ca, „statistic”, am iesit din recesiune (dupa tiparul ceausist ca recolta a fost stransa la TVR, insa mai are putin la Radio Romania).

Apoi a urmat un sir intreg de declaratii care sustineau superioritatea actiunii guvernamentale romanesti comparativ cu tari ca Grecia, Spania si Italia (bineinteles, fara nicio referire la faptul ca Romania, cu largul concurs al guvernarii actuale, a fost cobaiul masurilor dure pe care unele din aceste state vor trebui sa le aplice de acum incolo).

Inteleg ca aceasta aroganta gaunoasa s-a manifestat si prin afisarea superioritatii „actului nostru de guvernare” fata de cel din … Statele Unite, care, iata, nu sunt in stare sa isi controleze datoria publica la fel ca „administratia Boc”!?

In continuare, au venit declaratiile populiste privind cresterea iminenta a salariilor si pensiilor, urmate indeaproape de asigurarile infatuate cum ca actualul val de criza nu ne va afecta, intrucat, datorita masurilor intelepte si curajoase ale guvernarii actuale, Romania este astazi mult mai bine pregatita sa faca fata unui nou puseu al crizei!?

Toata aceasta „incalzire” pentru anul electoral ce urmeaza sa vina a fost brusc stopata de turbulentele majore de pe principalele piete financiare ale lumii.

De urgenta, la Cotroceni sunt convocati principalii factori responsabili de politica guvernamentala, ceea ce indica, in ciuda zambetelor afisate de participanti in debutul reuniunii, ca situatia este mult mai grava, decat indicau declaratiile aferate pronuntate anterior de guvernanti (lucru confirmat ulerior si de regretul public al presedintelui ca, din „mandrie patriotica” – caci asa ne fusese prezentat gestul – autoritatile au renuntat sa vanda actiunile Petrom la pretul oferit, acum fiind nevoiti sa vindem la un pret mai mic).

Reuniunea este urmata de un mesaj „linistitor” al presedintelui, care nu scapa prilejul sa atraga atentia „prapastiosilor” sa nu mai tot vorbeasca atata de criza (citeste funie in casa spanzuratului)…

Numai ca, imediat dupa, intr-un gest aflat in totala contradictie cu politica oficiala si ostentativa de ignorare afisata anterior, premierul pleaca intempestiv intr-o vizita in … China (nu oficiala, ci de lucru, ceea ce arata graba cu care o fi fost aranjata)!?

Ca unul care stiu, si din proprie experienta, ca atunci cand situatia devine dificila, reflexul autoritatilor romane este sa se indrepte spre China, aceasta vizita reprezinta pentru mine semnul ca situatia este mult mai grea decat incearca autoritatile sa ne convinga de contrariu. In plus, cum tonul neglijarii Chinei a fost dat chiar de presedintie, iar vizita dlui Boc are loc cu acordul obligatoriu al presedintelui (il vede cineva pe dl. Boc capabil sa plece de capul lui?), realizez ca supozitia mea are toate sansele de a fi cat se poate de corecta.

Sigur, ca unul care m-am pronuntat public pentru utilizarea acestui atu – relatiile privilegiate pe care Romania inca le mai are cu China – nu critic vizita in aceasta tara, ci o mentionez doar ca element de argumentatie. Mai mult chiar, gasesc ca este de apreciat ca presedintia a gasit puterea sa isi calce pe orgoliu si sa permita dlui Boc sa se deplaseze – nota bene, cu o delegatie consistenta – la Beijing.

Numai ca, exact pe timpul in care dl. Boc lipseste din tara, pe site-ul Ministerului Finantelor apare aceasta „strategie” care prevede inca doi ani de austeritate dura indeosebi pentru cei mai nevoiasi!? (Premierul Boc, incoltit, spune ca ar fi vorba de o „exagerare”, numai pentru a fi infirmat de declaratiile ulterioare facute de dna Udrea la televiziune!?)

In acest conditii, reuniunea intempestiva de la Cotroceni de la inceputul saptamanii ne apare ca momentul in care s-a apreciat ca situatia financiara si economica internationala este mai grava decat se credea si ca, drept urmare, toate declaratiile populiste facute anterior de membrii cabinetului, ca „incalzire” in perspectiva anului electoral viitor, trebuie stopate imediat.

Cu alte cuvinte, reuniunea a analizat cat din promisiunile facute – sau cele care urmau sa se faca in crescendo de acum incolo – mai pot fi onorate. Rezultat: niciuna!

Mai mult, in loc de laptele si mierea promise, vom primi fierea si amarul masurilor suplimentare de austeritate din „strategia” amintita!

Un adagio politic se impune, totusi: guvernul trece cu aplicarea noilor masuri dincolo de anul electoral viitor, ceea ce, la prima vedere poate sa insemne doua fapte contradictorii: pe de o parte, ca isi propune sa ramana la guvernare, pe de alta ca isi pot permite sa spere acest lucru, in ciuda faptului ca noile masuri le vor aduce o scadere si mai mare a gradului de eligibilitate la consultarile de anul viitor.

Sigur, speranta guvernantilor de a ramane la putere si dupa alegerile de anul viitor are la baza, dincolo de alegerea unui „soft” corespunzator de numarare a voturilor (mai ales ale romanilor din strainatate), si politica populista de cheltuire politica a banului public practicata de ministerul dnei Udrea.

Dna Udrea care, in aceeasi emisiune in care confirma veridicitatea „strategiei” cu masurile suplimentare de austeritate, ne anunta nonsalant ca va merge in curand la Baia Mare pentru a inaugura nu stiu ce proiect, in conditiile in care acolo au loc alegeri pentru un loc in Parlament!? „Da, si ce-i cu asta, doar sunt membru PDL” afirma domnia sa zambitoare in emisiunea respectiva de la tv …

Ori, daca asa stau lucrurile, ne putem pune intrebarea: de ce trebuie sa impovaram si mai mult o populatie si asa impovarata si infometata, si nu mai oprim putin acest jaf ? (Cea mai mare parte a „investiilor” sprijinite de ministerul dnei Udrea sunt inutile – parcuri in sate populate doar de batrani, piscine in locuri de care nu a auzit nimeni, sau gondole in alte locuri in care nu merge nimeni – scopul lor fiind doar acela de a cheltui banii in folosul clientelei politice care, in schimb, este chemata sa „cotizeze” electoral la PDL!?). Sa ne gandim numai cati bani ar ramane la buget daca am opri numai „borduriada” desfasurata cu atata furie nu numai in Bucuresti, ci in toata tara!

Dar fixarea perioadei de actiune a noilor masuri de austeritate anuntate in „strategia” amintita mai are un scop politic important: ea vrea sa inoculeze populatiei sentimentul ca situatia este atat de grea, incat nici nu mai conteza cine guverneaza Romania, lipsind astfel opozitia de instrumentul propriilor promisiuni electorale!? Rezultatul anticipat? Pai daca e asa, de ce sa-i mai schimbam pe astia care guverneaza acum, ca si ceilalti o sa faca la fel, mai bine ii tinem tot pe astia, ca s-or fi saturat de furat atatia ani de cand sunt la putere …!?

Sigur, aceasta cursa intinsa USL trebuie sesizata si contracarata: opozitia va schimba insasi filosofia de guvernare, care nu va mai privi romanul drept principalul adversar, ci va face din el un coechipier! „Buna guvernare”, chiar si in conditii de criza, este preferabila „relei guvernari” practicate de actualul guvern!

Aceasta inseamna ca noul guvern va trebui sa caute si sa gaseasca imediat contramasuri, pe de o parte, de atenuare a efectelor noilor masuri de austeritate propuse astazi, iar, pe de alta, de stimulare a economiei pentru repornirea motoarelor ei, indeoasebi in sectorul privat.

Iar acest lucru este deplin posibil – din pacate, era si pana acum – cu conditia ca guvernul sa nu mai priveasca romanul, cum spuneam, ca pe un dusman, sa isi controleze drastic dorinta de imbogatire personala a membrilor sai si sa faca ordine in dezmatul cu banul public pe plan local! Bani pentru canalizare si drumuri, pentru proiecte sociale confirmate, da, insa pentru pentru parcuri, gondole si telecabine, sau obiective inutile, ca inlocuirea bordurilor si supra-asfaltarea, nu!

Reclame

Bute, Udrea si PDL

iulie 11, 2011

Felicitări marelui campion pentru victoria categorica facuta cadou romanilor! Daca am un regret este ca, fiind pe drum dinspre Croatia spre casa, nu am putut sa vad meciul in direct …

Dincolo, insa, de performanta sportiva vreau sa spun câteva cuvinte despre politica din spatele ei. Dna Udrea, cu talentul si tupeul caracteristice, a găsit modalitatea de a monta un spectacol in care sa asocieze PDL-ul atat de hulit de cetățeni: a pus banii jos pentru o campanie de promovare a „brandului turistic” al României!?

Trebuie sa admit ca smecheria e ingenioasa: a recurs la ideea cu „brandul”, care este foarte generoasa, întrucât permite, practic, orice tip de acțiune despre care se poate spune ca promovează „brandul turistic” al României (cum care „brand”, ăla cu scandalul frunzei plătite cu sute de mii de euro!?). Las la o parte ca promovarea „brandului turistic” se face in Romania, pe care romanii o cunosc foarte bine … (Daca chiar vroia sa promoveze cu adevărat „brandul” respectiv, dna Udrea putea sa o facă mai bine participand la costurile organizării galelor anterioare din Canada, insa acolo nu era suficient „electorat” sa merite investiția).

Sigur, mai rămâne afirmatia domniei sale ca banii provin din fondurile europene. Numai ca deși a fost spusa sa linisteasca orice avant de a ne baga nasul in socotelile ministerului pe care il conduce, fraza poate determina pe cineva de la Bruxelles sa se auto-sesizeze si sa își pună întrebarea pentru ce o tara incapabila sa cheltuie fondurile puse la dispoziție, le cheltuie si pe acelea putine pe care le acceseaza pentru … gale de box!?

Oricum, se pare ca lumea – cel putin cei prezenți la gala – nu s-au lăsat inselati si au făcut distinctia necesară între actul sportiv si tentativa de speculare politica a sa, fata de care si-au manifestat dezaprobarea in stilul inconfundabil al tribunelor …

Acum astept doar sloganul electoral: „Lucian Bute votează PDL!”

Doua cuvinte despre IMF (si UE)

iulie 9, 2011

La sumitul Croatia 2011, la care mă aflu, am avut ocazia sa discut cu un bancher maghiar, care lucrează pentru una din instituțiile financiare internaționale (in trecut a lucrat si pentru IMF). întrebarea care i-am pus-o a fost: pentru ce IMF nu se preocupa deloc de consecintele sociale, deci, politice, ale măsurilor pe care le impune guvernelor?

Va redau răspunsul sau, pentru ca merita cunoscut: el spune ca, de regula, IMF este chemat sa intervina cand situația este extrem de gravă si nu exista decât măsuri radicale, alegerea fiind între a-ti tăiat mai întâi mana stânga, sau mana dreapta. In al doilea rand, el spune ca testul final al solutiilor existente – avansate de IMF sau de guvernul in cauza – il constituie cifrele de la finalul socotelii. Daca soluția guvernului conduce la același rezultat ca cea avansată de IMF, atunci acesta din urma va accepta soluția oferită de guvern.

Aici merita făcută o paranteza: rezulta ca guvernele au posibilitatea ca, in funcție de analiza impactului social si, deci, politic, al măsurilor propuse sa vina cu soluții mai putin dure, daca rezultatul este cel anticipat! Întrebarea este: a procedat sau nu asa si guvernul Boc, cand a discutat măsurile extrem de dure impuse romanilor?

In sfârșit, bancherul respectiv a spus ca, de regula, cea mai nefericita situație pentru o tara este cand IMF si UE actioneaza in tandem (cum este si cazul nostru); atunci, spunea el, UE este cea care insista asupra măsurilor mai dure, nu IMF!? Iar la sumitul la care particip, Croatia 2011, fostul comisar G.Verheugen a recunoscut ca Bruxellesul a fost intodeauna constient de dificultatea măsurilor impuse unei tari sau alta, dar asta nu l-a determinat sa renunțe. Dl Verheugen a ilustrat cu discuțiile cu fostul premier slovac, Dzurinda, prezent si el la sumit, in care i-a expus măsurile pe care trebuia sa le ia, stiind foarte bine ca aplicarea lor il va costa poziția de premier (ceea ce s-a si întâmplat)!?

Cateva vorbe pentru dl. Cristoiu

iulie 3, 2011

Dimineata, deschid radioul si il aud pe dl. Cristoiu, ziarist reputat, pentru care am tot respectul, ca face un apel la romani: daca dl. presedinte a gresit, iar Rusia il ataca pentru declaratiile sale, noi, romanii, ca romani, avem datoria de a-l apara!

Aparent, corect. Insa ceea ce uita dl. Cristoiu – care vad ca si-a abandonat crezul politic de a ataca puterea si de a fi mereu in opozitie (!?) – este ca declaratiile dlui presedinte au consecinte negative pentru noi, toti ceilalti romani, daca ne gandim doar la pretul si asa ridicat al gazelor pe care il platim rusilor! Deci, greseala, greseala, dar ne cam arde la buzunar, drept pentru care nu vad de ce ar trebui sa gresim si noi, alturi de dl. presedinte, numai din solidaritate nationala cu domnia sa …

In al doilea rand, dl. presedinte – care, mai nou, cere romanilor solidaritate – nu a dat nicio dovada de solidaritate cu romanii, ba, din contra, i-a tratat de sus si distant, uneori luand in zeflemea pasurile amaratilor de romani (va mai aduceti aminte „dialogurile” sale din timpul „vizitelor de lucru” in zonele inundate?). Ca atare, nu vad nicio ratiune ca romanii sa raspunda pozitiv apelului dlui Cristoiu. Cu atat mai mult cu cat niciun roman nu i-a cerut dlui presedinte sa se pronunte asupra subiectului – cu exceptia, desigur, a dlui Cristoiu insusi, care l-a intrebat explicit in emisiunea de la B1 – si cu atat mai putin sa spuna ce a spus!?

Deci, sa recapitulam: dl. Cristoiu ne cere sa ne solidarizam cu greseala dlui presedinte, in virtutea faptului ca suntem toti romani, ignorand ca nimeni nu i-a cerut dlui presedinte sa spuna ce a spus, iar costurile greselii le suporta oricum orice roman!? E corect, dle Cristoiu? Eu spun ca nu!

PS. M-ar mahni sa aflu vreodata ca motivatia apelului la solidarizare al dlui Cristoiu ar proveni din teama de a fi, prin intrebarea pusa, la originea intregii povesti, care, iata, a iesit atat de prost nu numai pentru dl. presedinte, ci si pentru noi toti ceilalti romani, pe care nu ne prea intreaba nimeni, nimic … Si mai sper ca, daca de aici o sa i se traga, cumva, dlui presedinte iesirea din scena, dl. Cristoiu sa nu isi faca atunci un titlu de glorie din aceasta … Asta pentru ca sper ca, pana la urma, dl. Cristoiu sa ramana acelasi domn Cristoiu, pe care l-am cunoscut si respectt atatia ani

Sa traducem vorbele dlui Boc …

iunie 29, 2011

Citesc ca, la o dezbatere organizata de institutul dlui Valeriu Stoica, premierul ar fi rostit urmatoarele cuvinte: „Prin urmare, statul pe care îl susţin este acela de a-şi restrânge intervenţiile, de a lăsa libertatea de mişcare a cetăţenilor, de a crea cadrul propice de manifestare şi de a asigura egalitate de şansă.”

Ceea ce vrea sa spuna dl. Boc este ca, din cauza incompetentei multiplelor guverne pe care le conduce de cativa ani, statul a ajuns in situatia de nu-si mai putea indeplini obligatiile contractului cu cetateanul, in virtutea caruia a ajuns dl. Boc la conducerea administratiei romanesti.

Acesta este adevarul gol, golut, si nu teoriile gaunoase cu privire la tipul de stat pe care il prefera dl. Boc.

Sigur, partizanii sai vor spune ca neglijez criza si efectele ei, care au contribuit la actuala situatie.

Iar eu le raspund ca nu le neglijez deloc: datorita aceleiasi incompetente crase, Romania nu are nicio perspectiva de a depasi actuala criza – vezi recaderea in recesiune pe care se pare ca o vom inregistra in trimestrul II, dupa mult trambitata „iesire din recesiune” a aceluiasi domn Boc (citeste declaratiile dlui J.Franks).

Iar daca ne referim la exemplul guvernului polonez, care nu filozofeaza in raport cu tipul de stat preferat de premierul Tusk, ci isi vede onest de treaba, rezultatul fiind ca Polonia abia a resimtit criza, cred ca distanta de ani lumina care il separa pe dl. Boc si ai lui de un guvern profesionist si responsabil, cum este polonez, apare si mai evident in lumina!

Un comentariu la comentariul dlui Lazaroiu, ministrul muncii pentru Cotroceni

iunie 27, 2011

Dl.Lazaroiu ne demonstreaza inca o data ca nu degeaba a fost numit „ministru al muncii”: munceste din greu pentru Cotroceni!

Prin ultimul comentariu referitor la „apartenenta ascunsa” a dlui Ponta la PDL, in afara de incercarea evidenta de a-l vulnerabiliza pe dl. Ponta in interiorul partidului, dl. Lazaroiu, autor de parabole politice, face, fara sa stie, si un enorm serviciu PDL-ului!

Caci, daca dl. Ponta este membru „ascuns” al PDL si spune ce spune despre dl. presedinte, inseamna si ca PDL este un partid care tolereaza disidenta, caci, pana la dl. Ponta, niciun membru al sau nu a indraznit sa formuleze o apreciere critica la adresa dlui Basescu!?

Da-i inainte, domn Lazaroiu, ca le zici bine!

Dl. Boc ne ia din nou de tampiti …

iunie 21, 2011

Il ascult pe dl. Boc dupa ce a iesit de la Cotroceni … Domnia sa incearca sa ne convinga – spunand neadevaruri pe banda rulanta – de dimensiunea „economiilor” facute prin reorganizarea administrativa.
De pilda, dl. Boc ne prosteste in fata, aratand ca cetatenii nu vor avea nici cel mai mic inconvenient de pe urma desfiintarii judetelor actuale. Astfel, dl. Boc ne spune mai intai ca ratiunea principala a desfiintarii judetelor este sa se faca economie cu aparatul administrativ. Apoi, tot dl. Boc ne spune ca, in realitate, toate serviciile pentru deservirea cetatenilor vor ramane, sub forma de oficii, la nivelul fostelor judete, numai si numai de dragul cetateanului. Deci, unde este economia atat de trambitata de premier? Ei bine, ea se va realiza intrucat aceste oficii vor avea mai putini functionari? Atunci, cum va ramane deservirea cetateanului la fel de „buna” ca astazi?

O alta mostra din gandirea „ziditoare” a premierului. Dl. Boc ne spune ca aceste mega-judete vor reusi sa atraga mai multi bani de la Bruxelles, dand exemplul ca daca acum fiecare judet atrage banii pentru el, un mega-judet va atrage cat pentru patru …!? Adica, exact cat reprezinta insumarea banilor celor patru judete care il compun! Curata scamatorie, nu alta. Premierul scoate patru iepuri din buzunarul in care a bagat anterior … tot patru iepuri!? Minune …

Apoi, tot dl. Boc ne spune ca mega-judetul va fi capabil sa isi personalizeze atractia de fonduri, in functie de profilul lui, uitand sa spuna ca nimic nu impiedica judetele actuale sa faca acelasi lucru!?

Culmea, insa, este ca dl. Boc sustine ca, prin crearea de mega-judete, administrarea … se va apropia de cetatean!? Daca acum, un locuitor din Viseu trecea Gutaiul ca sa ajunga la Baia Mare, dupa reorganizare va trebui sa ajunga pana la Cluj!? Mai degraba, dl. Boc trebuia sa sustina ca, prin reorganizare, cetateanul se va apropia de administratie, nu invers …!

Ce nu ne spune dl. Boc este ca, daca se vor face mega-judetele, Dna Udrea – pazitorul fondurilor europene – va avea o putere si mai mare decat acum, intrucat cate un mega-judet in loc de patru, cinci, vor umbla cu sluji la usa cabinetului ei si ii va fi astfel mai usor sa imparateasca peste Romania!

Circ cu magistrala Buzesti-Berzei

iunie 3, 2011

Dna Udrea a dispus sistarea lucrărilor la magistrala respectiva, la solicitarea ONG-urilor, care vor sa protejeze patrimoniul istoric al Bucurestilor in zona. Care patrimoniu, căci, acolo, totul este deja pus la pamant!? Pentru ce nu a intervenit dna Udrea înainte ca zona sa fie pusa la pamant de buldozere? Atunci considerentele care au convins-o astăzi nu erau valabile?

Adevarul este, insa, ca dna Udrea a considerat ca a venit momentul pentru a-si face si putintica „imagine”, acum ca scopul a fost atins – zona a fost deja pusa la pamant in așteptarea construcțiilor marilor invarteli – asa ca își poate permite sa amâne un pic, „de imagine”, începerea construcțiilor in zona, fara niciun risc!

Iar faptul ca primăria spune ca lucrarile sunt deja sistate, nu face decât sa confirme ipoteza de mai sus. Închei cu o fraza celebra in anii comunismului: „in timpul serviciului meu, nu s-a întâmplat nimic deosebit!” Asa si acum …

Induiosatoarele indoieli ale dlui Stelian Negrea

mai 9, 2011

Citesc stupefiat – se poate intampla asa ceva la noi ? – „dezvaluirile” dlui Stelian Negrea, fost editor sef la trustul Intact, care, „oripilat” de pana unde s-ar putea ajunge cu asemenea practici – cu care, desigur, domnia sa nu a fost niciodata de acord – si-a dat demisia si, curajos, s-a decis sa-si asume uriasul „risc” de a le face public, facand astfel un serviciu – desigur, total dezinteresat, … Puterii! Redau mai jos, in cuvintele simple ale autorului, momentul care i-a declansat catharsisul moral:
„Pentru o acţiune de intimidare a americanilor?
Da. Am rămas uimit. Am crezut că e o glumă. A fost unul dintre factorii declanşatori pentru decizia de a demisiona şi de a spune aceste lucruri. Mi se părea incredibil. Dacă eram folosiţi pentru a pune presiune pe Ambasada SUA, pe guvernul american, atunci unde ajungeam? Să-i trimit întrebări lui Obama, să-i trimit întrebări creatorului Universului. Unde ne opream?”
Curat catharsis, Coane Stelica, da’ umfla-i!

Guvernul Boc fata cu „reactiunea” (CEDO)

aprilie 20, 2011

Citesc pe burtiera unei televiziuni ca guvernul roman are de platit 7 milioane de euro in urma unor hotarari ale CEDO, ramase definitive.

Sa fie asta insa un motiv suficient sa oblige guvernul Boc sa plateasca? Sigur ca nu, căci, asa cum ne-a anunțat ritos premierul, tara nu își poate permite sa plateasca ce au hotărât instantele in privința salariilor profesorilor. Drept urmare, de ce sa respecte aceste hotărâri, care tot judecatoresti sunt si implica plăti neanticipate? Numai pentru ca vrea Europa? Ia sa ne mai lăse in pace si Europa asta cu pretentiile ei absurde!

Ca atare, ca sa usurez sarcina guvernului, ii propun sa dea o ordonanța de urgenta, prin care sa declare ca deciziile CEDO nu se aplica pana cand guvernul nu va face rost de bani! De alții, căci de sutele de milioane din fondul aflat la dispozitia discretionara a premierului nu poate fi vorba; aceia sunt banii pentru clienții politici si nici nici măcar pentru toți, ci numai pentru cei care il sprijină pe micul premier in marile lui batalii!

Paste Fericit!