De ce nu poate Revista 22 sa fie consecventa pana la capat?

Cititorii stiu din postarile mele anterioare controversa iscata legat de o deplasare a mea in URSS, in februarie 1991, cu un mesaj oficial din partea dlui presedinte Iliescu pentru dl. Gorbaciov legat de livrarile de gaze catre Romania.

De asemenea, cititorii isi amintesc ca, dupa doua saptamani, onorata revista nu a catadicsit sa publice dreptul meu la replica, postat in paralel si pe acest blog. A trebuit sa fac apel la doua persoane onorabile din cercul Revistei 22 pentru a obtine, in sfarsit, o promisiune din partea dnei Rodica Palade de a publica in numarul urmator – adica cel de saptamana aceasta – dreptul meu la replica. Numai ca, in mesajul respectiv, dna Palade ma atentiona ca vor interveni pe textul meu, pentru a-l face „corespunzator”, chipurile, unui drept la replica (ca si cum eu nu as sti ce este acesta si as fi avut nevoie de indrumare). Intuind ca intentia revistei era de a trunchia raspunsul meu, am discutat din nou cu una din cele doua persoane la care apelasem anterior, aratand ca nu intelegeam de ce revista trebuia sa ma cenzureze pe mine, in timp ce nu facuse acelasi lucru si cu articolul in care eram atacat. Cu alte cuvinte, dl. Papacostea avea dreptul sa se proununte nestingherit cand ma ataca, in timp ce eu trebuia sa suport cenzura revistei cand ma aparam!?

Probabil ca persoana cu care am discutat a adus la cunostinta dnei Palade aceasta inechitate, pentru ca, in Revista 22 de saptamana aceasta (15-21 martie 2011), nu numai ca textul meu a fost scurtat, dar li s-a dat dreptul domnilor Papacostea si Gheorghiu, sa aiba cate un drept de replica la … dreptul meu la replica!?

Asa ca exista patru articole impotriva mea, fata de un singur drept la replica, si acela trunchiat!?

Dati-mi voie sa ma intreb atunci, de ce nu se poate abtine Revista 22 (mai bine spus, dna Palade si cei care o realizeaza) sa nu respecte echitatea? Singurul raspuns la care ma pot gandi este incompatibilitatea viscerala care exista intre ei si mine. Pacat, as fi fost fericit sa o demonstreze si fata de actuala putere, acum, cand aceasta ne-a adus pe toti unde ne-a adus, mai ales dupa atitudinea servila adoptata la inceputurile guvernarii portocalii (va mai aduceti aminte cum se imbulzeau intelectualii, unii cu pretentii, sa isi ofere serviciile noii puteri in 2005?).

Inainte de a reda pasajele cenzurate – care sunt importante tocmai pentru ca fac referire la surse care pot aduce si mai multa lumina asupra evenimentului „incriminat”, pe care ata dl. Papacostea, cat si dl. Gheorghiu (in calitate de istorici cu pretentii) ar fi trebuit sa le fi consultat inainte de a trage concluziile pe care le-au tras – as spune ca singura „aparare” a celor doi este faptul ca am admis ca intalnirea cu consilierul Zagladin a avut loc, dupa ce in 2004 spusesem ca nu a avut loc, deoarece circumstantele ei erau complet diferite. In rest, niciun raspuns la intrebarile mele, care ilustrau lipsa de logica a demersului dlui Papacostea!?

Dar domnilor Papacostea si Gheorghiu, daca eu nu as fi fost corect si as fi mentionat in continuare ca intalnirea nu a avut loc, caci ea nu a avut loc in circumstantele prezentate in 2004, cum mai puteati beneficia dvs. de un drept la replica la un drept la replica, pe care vi l-a acordat cu atata generozitate Revita 22? Caci nu aveam nicio obligatie s-o fac, mai ales ca am postat singurul comentariu la adresa articolului respectiv, desi el fusese publicat cu trei luni inainte (dovada a interesului starnit …). Deci, pentru dnii Papacostea si Gheorghiu, a fi corect si cinstit este un pacat capital! Si fac clar acest lucru, casi cum ei, si nu eu, au adus situatia la cunostinta opiniei publice. Fiti onesti macar odata, domnilor Papacostea si Gheorghiu!

Iar Revista 22 ar trebui sa fie recunoscatoare pentru polemica starnita, intr-un moment cand, ca toata presa scrisa din Romania, lancezea …

In incheiere, iata pasajele cenzurate de Revista 22:

„In acest sens, ii recomand dlui Papacostea sa citeasca, daca nu a facut-o pana acum, cartea mea “Jurnal de ‘Front: 1990-1992’”, aparuta la RAO in 2010, unde descriu in amanunt aceasta decizie si includ si Memorandumul facut dupa vizita mea in Marea Britanie pentru conducerea statului. Poate vedea astfel care erau cu adevarat coordonatele actiunii statului roman in acea perioada, cand domnia sa ne acuza de “pro-sovietism” …)

Sigur, domnia sa ori nu a citit – ceea ce este inacceptabil pentru pretentiile sale profesionale – ori a citit, dar prefera sa tina sub tacere – ceea ce este inacceptabil din punct de vedere deontologic – relatarile mele publice – vezi “Batalia pentru NATO. Raport Personal”, Editura Proiect, 2007 – privind exact acest episod al neratificarii tratatului respectiv. Ar putea afla/recunoaste astfel ca neratificarea a fost o decizie politica luata de conducerea Romaniei in vara anului 1991, care a si fost comunicata prin mine ambasadei sovietice de la Bucuresti, in urma mandatului expres primit in acest sens!)

Pentru o documentare mai ampla in domeniu, le recomand dlor Gheorghiu si Papacostea sa studieze lucrarea istoricului Larry Watts intitulata “With Friends like these. The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania”, publicata in engleza la Editura Militara in 2010 (mentionez ca o traducere in romana va fi pusa curand la dispozitie de Editura RAO), din care imi permit sa citez un singur paragraf: “Declaratiile de prietenie si preocupare plina de bunavointa se afla in deplin contrast cu una din cele mai bine pazite operatiuni secrete ale serviciilor de informatii ale Pactului de la Varsovia si una dintre cele mai uimitoare descoperiri ce au aparut din arhivele blocului sovietic de la terminarea Razboiului Rece. La momentul revolutiei sale, Romania facea obiectul actiunilor ostile de dezinformare si al ‘masurilor active’ practicate de serviciile sovietice si ale altor state membre ale Pactului de la Varsovia pe parcursul a mai bine de doua decenii.”(p1)
Ori, asa stand lucrurile, vrand sa acord beneficiul dubiului, cred ca dnii Gheorghiu – care l-a pus din nou in circulatie – cat si dl. Papacostea – care l-a “comentat” in sensul dorit de autori sunt simple victime al unui “joc” tipic al unui serviciu secret strain. Singura intrebare care merita a fi pusa: de ce din nou si tocmai acum? Mi-e teama insa ca nici dl. Gheorghiu, nici dl. Papacostea nu cunosc nici ei raspunsul …”

Anunțuri

14 răspunsuri to “De ce nu poate Revista 22 sa fie consecventa pana la capat?”

  1. dlnimeni Says:

    Domnule Pascu, puneti intrebari retorice?
    Mi se pare interesant faptul ca ati fost „dat pe mina” unui medievalist, probabil ca patronii (asa e modern , stapinii suna depasit) sai cred ca este vorba de chestii foarte vechi. Si fiindca dl medievalist se ocupa de altele, am ajuns sa analizez eu filmul „season of the witch” cu Nicolas Cage. Poate ii transmiteti sa se ocupe de filmul asta, e ceva ciudatel cu el, oricum e cu ciuma, cu vrajitoare, cu necuratul, o sa-i placa si-i arde un articol in 22.

  2. Ioan Mircea Pascu Says:

    Da, la asta nu m-am gândit … Oricum, trebuie sa îmi marturisesc incultura: nu știam ca dl. Papacostea este medievalist … Tot ce știam despre aceasta familie este modul cum ii mentiona numele Iorga, daca nu mă insel … Si constat acum ca actualul domn Papacostea face cu siguranță parte din familia rebotezata de Iorga …

  3. ion adrian Says:

    Nu e in topic dar este interesant:

    Desigur ca nu trebuie s-o cred neaparat pe Simona Fica stretta si etc dar sunt curios daca o crede Ponta care se lauda pe blogul sau ca nu face pe surdul asa ca am postat la dlui, ca tot cica psdistii sunt mai interesati de postarile mele decat cei pe care ii sutin, urmatoarele:

    ion adrian
    March 19, 2011 at 7:31 pm # Ma bucur dle Ponta ca nu faceti pe surdul asa ca sper ca nici pe orbul asa ca veti putea citi cele ce urmeaza si care sunt acuzatii foarte grave:

    anonymusgerula.wordpress.com/2011/03/18/victor-ponta-este-asasinul-procurorului-cristian-panait/

    Your comment is awaiting moderation.

    Desigur ca nu-l va scoate din moderare dar …eu sunt constiincios si servesc opozitia mai ceva decat CPreda =))

  4. dlnimeni Says:

    Stimate domnule Pascu,
    Permite-ti sa reiau aici un mic articol de astazi de pe blogul personal, dat fiind ca ati avut cindva grija armatei si apararii tarii. Si, cine stie, poate ca veti mai avea aceasta grija, in viitor.

    Moment de adevăr.
    Posted on 19 martie 2011 by dlnimeni

    “Trebuie să urmărim deciziile care se iau în cadrul NATO dar în acest moment resursele României nu permit o implicare militară.” – a declarat astăzi dl Scutaru, vicepreşedinte al comisiei de apărare din camera deputaţilor.
    Iată un rezultat în ceea ce priveşte apărarea, într-un moment de adevăr, al modului în care am fost guvernaţi. Dincolo de probabil două batalioane în Irak şi Afganistan şi de o paradă de 1 Decembrie, pare că nu mai suntem în stare de nimic.
    Dacă ne-ar invada ţara, in această perioadă, unii cât de cât forţoşi, probabil că i-am invita la masă. Cu alimente din import.

  5. dlnimeni Says:

    Erata, perimiteti si nu permite-ti, o eroare dactilo.

  6. T. Says:

    Pai cum nu e consecventa? E foarte consecventa: de la fondare si pana astazi o oficina a baietilor cu ochi albastri care au primit ordin sa se orienteze spre partea zisa „dreapta” a politichiei romanesti post 1989.

    Poate omul sa ii acuze de orice: de ignorarea crasa a adevarului, de propaganda desantata, de campanii inchizitoriale de vanatoare de vrajitoare, de incercarea de manipulare a opiniei publice, de ascunderea cu buna stiinta a adevarului cu privire la o serie de persoane si evenimente, de incalcarea eticii si deontologiei profesiei jurnalistice. Dar de inconsecventa nu ii poate acuza nimeni. Pentru ca au fost si sunt (indiferent de numele care se perinda pe sub acel frontispiciu) extrem de constanti si consecventi in toate cele enumerate mai sus.

    Ah..si inca intr-o directie au mai fost constanti: in a face pierderi si a trai pe spinarea unor donatori mai mult sau mai putin generosi. Daca se uiti la tirajele, raspandirea si publicitatea din care se presupune ca ar trebui sa supravietuiasca economic, oricine realizeaza ca acolo e cineva care pompeaza un banut ca sa mentina un cuibusor de viespi in viata. Cine stie cand are sa fie folositor?

  7. T. Says:

    Ah..inca ceva pe tema asta: daca si in viitoarea guvernare cu participare PSD, volodea tismaneanu va primi cea mai mica lescaie din bani publici si va fi lasat sa mai pupe cur, dupa ce a pupat in ABSOLUT toate guvernarile incepand cu 1965 si terminand cu basescu, voi fi primul care se va dezice de acea guvernare si voi sprijini activ orice alternativa.

    Despre memoria selectiva legata de anumite limbi fin ciliate, poate ar trebui discutat mai pe larg.

  8. dlnimeni Says:

    Domnule Pascu, m-am uitat si eu pe internet.

  9. T. Says:

    Uitandu-ma la felul in care ajunge sa fie reflectata activitatea in Parlamentul European in presa, in urma unui scandal care implica un coleg de partid si de grup, imi dau seama ca o serie de stupizenii scoase din burta de o fituica romaneasca pot fi vazute si ca o adevarata binecuvantare.

    Fata cu executia publica si sumara la care se incearca a fi supus acel coleg, nu pot decat sa imi doresc ca omul sa aiba puterea si taria sa reziste tirului incrucisat pana la clarificarea oficiala a faptelor.

    La sfarsitul procedurilor, imi doresc sa isi asume toti cei implicati consecintele de rigoare.

    O multime de puncte minus pentru domnul Ponta.

    Despre mai vechii prieteni ai Romaniei Schulz si Swoboda nu mai am cuvinte demult. Altele decat urarile de a-si gasi degraba ceva mai bun de facut. Ambilor le statea colegul cu pricina, ca si oricare alt roman cu oarece greutate, de altfel, fix in coaste. Cu asemenea exemplare, social-democratia europeana pierde pe mana ei. Ceea ce, probabil, se si dorea, in momentul plantarii lor si apoi al cocotarii pe pozitiile respective.

  10. ion adrian Says:

    Plecand de la cazul Severin:

    Despre CORUPTIE
    „CORUPTIA este de neconceput in Norvegia. Din numeroase motive.IN PRIMUL RAND NU EXISTA O TRADITIE. Ar putea parea bizar dar coruptia presupune ,in fapt, un fel de traditie nationala „(Anne Holt-fost ministru al justitiei in Norvegia)

    Oare ce tara o fi Romania din punct de vedere al unei astfel de traditii?

  11. ion adrian Says:

    Despre ipocrizie in politica mondiala:

    Motto: O actiune politica este ipocrita, cand chiar daca fiind pozitiva motivatiile ei reale nu sunt cele declarate in mod public.(ion adrian)

    A existat un razboi civil oribil in Ruanda tara africana fara resurse deosebite care va fi studiul de caz pe care ma bazez in analiza conflictului libian.
    Razboiul civil a fost interetnic(intre etniile tutsi si hutu) si a avut toate caracterisicile unui genocod si nu s-a produs acum o suta de ani, ci in Anul Domnului 1994. 🙂
    Rwanda este o țară africana rurală, având aproximativ 90% din populație implicată în agricultură. Este țara cea mai dens populată din Africa. Nu are ieșire la mare și are puține resurse naturale, in mare masura epuizate. Principalele produse exportate sunt cafeaua și ceaiul.
    Tara a fost ajutata infim de occident.

    Radacinile istorice ale conflictului:
    În 1895, Rwanda devine provincie germană, păstrându-și sistemul de organizare. După primul război mondial, Rwanda trece sub administrare belgiană cu mandat din partea Națiunilor Unite. Sub administrația belgiană, lucrurile încep să se schimbe. Păstrând în mare vechile forme de organizare, belgienii au făcut totuși câteva schimbări în structurile de conducere ale Rwandei. Aceste schimbări vor constitui o cauză importantă a genocidului rwandez. Astfel, coloniștii belgieni se vor folosi de etnicii tutsi considerati de germani „superiori rasial”, fiind mai deschisi la culoare :), pentru a domina populația formată în cea mai mare parte din etnici hutu.

    Ce s-a întâmplat mai exact dupa obtinerea independentei in 1962? Tensiunea dintre cele două etnii, Hutu (care erau susţinuţi de preşedintele Juvenal Habyarima, aliat Franţei) şi Tutsi (care sperau să obţină ajutor din partea SUA), are la bază perioada colonială, mai exact anul 1916 când apar cei dintâi colonişti belgieni. Odată cu introducerea în rândul populaţiei a cărţilor de identitate, oamenii au devenit mai conştienţi de atuurile sau neajunsurile lor. Etnia era un caracter definitoriu deoarece belgienii îi considerau pe Tutsi superiori celor din etnia Hutu şi tocmai de aceea primii s-au bucurat de anumite privilegii, lucru ce a creat antipatii în rândul celorlalţi.

    În anul 1962, când Rwanda îşi obţine independenţa, Hutu preia puterea şi îi desconsideră pe cei din etnia Tutsi, făcându-i responsabili de toate problemele naţiunii. În semn de protest ia naştere RPF (Forţele Patriotice din Rwanda, în frunte cu Paul Kagame ce lupta pentru drepturile Tutsi). Un acord de pace este semnat de Habyarima şi Kagame. Dar acesta îşi pierde validitatea în momentul în care avionul ce îi transporta pe preşedintele Rwandei şi cel al Burundiei, Cyprien Ntarzamira, se prăbuşeşte în urma unui atac aerian.

    Acesta este momentul în care se declanşează genocidul rwandez. Cei din RPF sunt învinovăţiţi, lucru ce duce la un atac din partea extremiştilor Hutu şi la moartea a cel puţin 800.000 de oameni, în special din etnia Tutsi, în perioada aprilie-iunie 1994. În iulie, RPF pune stăpânire pe Kigali – capitala Rwandei, moment în care membrii ai etniei Hutu au început să fie omorâţi. Mulţi dintre ei au fugit din ţară.

    Totuşi, mai sunt câteva aspecte ce ar trebui precizate. Lucrurile au fost lăsate la voia întâmplării. Deşi există documente care să ateste faptul că SUA şi Franţa erau la curent cu situaţia de pe teritoriul rwandez, ONU a decis să nu intervină şi astfel războiul civil dintre cele două etnii s-a transformat într-un genocid.

    Jared A. Cohen, în lucrarea sa „One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide”, consideră genocidul din Rwanda rezultatul unei „politici de non-intervenţionism”, ceea ce subliniază eşecul Statelor Unite pentru că au ales să nu acţioneze.
    Atât Franţa cât şi SUA, doi dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate a ONU, fuseseră informate de ceea ce avea să se petreacă. Cu toate acestea interesele materiale au fost mai importante decât cei care au murit. Franţa îşi închipuia că dacă Hutu îi înlătură pe Tutsi, RPF (chiar dacă erau susţinuţi de americani) ar fi fost mult mai uşor de învins. SUA, de cealaltă parte, spera la respingerea actualului guvern de către celelalte state ale lumii, lucru foarte favorabil pentru Tutsi şi RPF, care ar fi ajuns la putere – lucru care s-a şi întâmplat.

    Numai că preţul acestui joc a costat viaţa a aproape un milion de oameni.

    (sursa: http://ralucaboboc.wordpress.com/page/2/)

    Asadar azi civilizatele state occidentale vor sa stopeze riscul de genocid intr-un conflict de natura tribala intro tara care doar intamplator are si resurse petroliere 🙂

    Din punctul meu de vedere eu nu consider ca cei care din intamplare se nasc cu fundul pe niste resurse naturale deci necreeate de munca lor sau a parintilor lor nu au drept absolut privind utilizarea acestora asa cum nici eu nu as avea voie chiar daca as putea sa extrag oxigenul din atmosfera sa-l depozitez si sa-l vand la kg sau m*3, ca o resursa ce mi-ar apartine.:)

    Chiar si cu un grad inalt de ipocrizie, prefer interventia aceasta din Libia noninterventiei din 1994 din Ruanda

  12. ion adrian Says:

    Erata:
    Din punctul meu de vedere eu nu consider ca cei care din intamplare se nasc cu fundul pe niste resurse naturale deci necreeate de munca lor sau a parintilor lor au drept absolut …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: