Drept la replica trimis Revistei 22

Drept la Replica
Serban Papacostea publica in Revista 22 din 21 decembrie 2010 un articol intitulat “Sfarsitul unei tiranii si inceputul unei miscari istorice. Revelatiile unui document ignorat”. In acest articol, domnia sa face un adevarat rechizitoriu impotriva mea, a dlui presedinte Iliescu si a guvernului Romaniei, recte a premierului Petre Roman si a ministrului de externe Adrian Nastase, pornind de la un “document” publicat in Revista Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”, volumul IX din 2010 sub ingrijirea dlui Simion Gheorghiu. (Marturisesc ca am incercat sa caut pe net revista respectiva, dar nu am reusit sa o gasesc).
Referitor la “originile” documentului – un asa-zis raport pe care consilierul presedintelui Gorbaciov, dl. Zagladin, l-ar fi pregatit pentru seful sau in urma unei convorbiri “de taina” pe care ar fi avut-o cu mine la Moscova pe 9 februarie 1991 – dl. Papacostea insusi afirma ca acesta nu este nou: o copie a sa a fost inmanata de cetateanul rus Bukovski ziaristului Cornel Nistorescu in 2004.
Imi aduc aminte ca, intr-adevar, in 2004, ziarul Evenimentul Zilei publica, sub semnatura dlui Nistorescu, un atac la adresa mea, pornind de la documentul respectiv. (Nota Bene, nici dl. Nistorescu atunci, nici dl. Papacostea acum nu vorbesc nicaieri de vreo tentativa macar din partea lor de a verifica veridicitatea documentului respectiv, rezultand ca el a fost preluat “telle quelle” si utilizat – atunci ca si acum – in scop politic).
Intrucat nu am la dispozitie revista unde dl. Gheorghiu a publicat “documentul” respectiv, ma voi referi la el prin intermediul articolului dlui Papacostea din Revista 22. Mesajul articolului scris de dl. Papacostea nu este nici nou, nici original: domnia sa utilizeaza extrase din “document” pentru a argumenta, in final, ca “intregul text al mesajului lui Ion Iliescu catre Gorbaciov vibreaza de dorinta si speranta de a vedea URSS stabilita integral in pozitia de putere mondiala, cu efecte benefice si pentru puterea comunistilor de la Bucuresti, travestiti in democrati pentru a face fata exigentelor momentului”.
Pe parcursul articolului, dl. Papacostea face si alte afirmatii in sustinerea tezei sale, afirmand ca cei care au condus Romania dupa revolutie erau reprezentantii partidului si securitatii, fiind in slujba URSS, si cereau sprijinul tovarasesc al “structurii internationale si internationaliste … in cazul incapacitatii regimului de a face fata, cu mijloace proprii, fortelor ostile”!?
Ma opresc putin pentru a incerca sa inteleg “logica” rationamentului dlui Papacostea: deci, primul punct, URSS era la momentul discutiei – februarie 1991 – o putere mondiala recunoscuta si respectata, ceea ce facea inutil orice sprijin pentru vreo restaurare a unei pozitii pe care o ocupa deja!? Ea nu avea nevoie de niciun sprijin in acest sens, cu atat mai putin din partea Romaniei, care fusese pana atunci principalul sau “adversar” in randul propriilor aliati!? Sa nu fie dl. Papacostea constient de aceasta situatie? Mi-e greu sa cred, data fiind reputatia profesionala a familiei din care banuiesc ca provine.
Al doilea punct, daca eram reprezentantii “partidului si securitatii”, cum sustine dl. Papacostea, oare nu stie ca acesti oameni, mai mult decat cei proveniti din oricare alte sectoare ale societatii romanesti, erau dominati de profunde sentimente anti-sovietice? Deci, cum s-ar fi putut anula intr-o luna o educatie primita de-a lungul mai multor decenii, ca sa devenim peste noapte din adversari, simpatizanti fideli ai URSS? Se pare ca numai dl. Papacostea detine “secretul” unei transformari atat de spectaculoase …
Al treilea punct, daca tot eram “oamenii Moscovei”, cum sustine dl. Papacostea, de ce mai aveam nevoie sa ii cerem expres sprijinul? Oare nu era interesul Moscovei, din moment ce facuse eforturi sa ne instaleze, sa ne si protejeze in continuare? Dl. Papacostea nu are nici aici raspuns …
Al patrulea punct, la ce “structura internationala si internationalista” care sa ne ofere “ajutor tovarasesc” existenta in 1991, dupa ce URSS pierduse controlul asupra fostilor aliati, face referire dl. Papacostea? Ca, nu prea mai exista nimic in acest sens … Si apoi, daca era vorba sa se construiasca una noua, in cat timp putea deveni ea functionala, ca sa ne poata “ajuta tovaraseste” pe noi in Romania? Nici de data aceasta, dl. Papacostea nu are raspuns …
In sfarsit, al cincelea punct: daca tot eram atat de “pro-sovietici”, cum sustine dl. Papacostea, pentru ce am luat decizia de a continua drumul nostru spre democratie si economie de piata, in ciuda puciului de la Moscova din august 1991 (care ar fi trebuit sa ne bucure si sa ne insufle sperante renascute, nu-i asa?) si am trimis emisari speciali in principalele capitale occidentale sa comunice acest lucru? Iarasi, dl. Papacostea nu are raspuns … (In acest sens, ii recomand dlui Papacostea sa citeasca, daca nu a facut-o pana acum, cartea mea “Jurnal de ‘Front: 1990-1992’”, aparuta la RAO in 2010, unde descriu in amanunt aceasta decizie si includ si Memorandumul facut dupa vizita mea in Marea Britanie pentru conducerea statului. Poate vedea astfel care erau cu adevarat coordonatele actiunii statului roman in acea perioada, cand domnia sa ne acuza de “pro-sovietism” …)
Cum era de asteptat, dl. Papacostea isi incoroneaza asa-zisa demonstratie cu semnarea Tratatului cu URSS in aprilie 1991, facand afirmatia ca ratificarea acestuia ar fi fost “urmarita perseverent de conducerea Romaniei, pana in ziua prabusirii URSS”(!?). Din nou, “logica” dlui Papacostea e dificil de inteles: daca tot doream cu atata “ardoare” sa ratificam tratatul respectiv, ce ne-ar fi impiedicat sa o facem, din moment ce dispuneam de o majoritate confortabila in Parlament? Din nou, dl. Papacostea nu are raspuns … (Sigur, domnia sa ori nu a citit – ceea ce este inacceptabil pentru pretentiile sale profesionale – ori a citit, dar prefera sa tina sub tacere – ceea ce este inacceptabil din punct de vedere deontologic – relatarile mele publice – vezi “Batalia pentru NATO. Raport Personal”, Editura Proiect, 2007 – privind exact acest episod al neratificarii tratatului respectiv. Ar putea afla/recunoaste astfel ca neratificarea a fost o decizie politica luata de conducerea Romaniei in vara anului 1991, care a si fost comunicata prin mine ambasadei sovietice de la Bucuresti, in urma mandatului expres primit in acest sens!)
Am lasat pentru final considerentele referitoare la deplasarea “secreta” la Moscova “incriminata” de dl. Papacostea, convorbirea “de taina”cu dl. Zagladin si aprecierea asupra Raportului facut, chipurile, de dl. Zagladin privind acea convorbire.
Referitor la primul aspect, cel al obiectului deplasarii: intr-adevar, am facut deplasarea respectiva la Moscova in perioada indicata, insa nu “in secret”, cum fals afirma dl. Papacostea, ci la lumina zilei, asa cum am aratat si in raspunsul meu public la articolul dlui Nistorescu din 2004. Si nu pentru o convorbire “de taina”, cum tot fals afirma dl. Papacostea, ci pentru a inmana partii sovietice un mesaj al dlui Presedinte Iliescu referitor la neonorarea obligatiilor sale privind livrarile de gaze convenite cu Romania (la care, din cate am inteles, asa-zisul document Zagladin ar face referiri consistente).
Intr-adevar, sambata 9 februarie 1991, la ora 11:30, impreuna cu dl. Ambasador, regretatul Vasile Sandru, am fost la Ministerul de Externe al URSS, unde am fost primiti de directorul de spatiu, dl. Kovaliov, caruia i-am inmanat mesajul nostru privind solicitarea ca partea sovietica sa isi mentina nivelul livrarilor la cota convenita initial. (De acest lucru stie foarte bine si dl. Dijmarescu, membru al cabinetului la acea vreme, care tocmai se intorcea acasa din Iran, unde discutase tot probleme referitoare la aprovizionarea Romaniei cu surse energetice, si facuse o escala la Moscova – chiar daca, in 2004, intrebat fiind in contextul articolului scris de dl. Nistorescu si al raspunsului meu, pretexta ca … “nu isi mai aducea aminte”, dorind, cel mai probabil, sa nu se implice in disputa …)
Acum, referitor la convorbirea cu dl. Zagladin, consilierul presedintelui Gorbaciov. In 2004, am delaram ca aceasta convorvire nu a avut pur si simplu loc, caci, daca imi amintesc bine, se afirma ca ea s-ar fi petrecut la Kremlin, unde eu nu pusesem piciorul. Pentru stabilirea adevarului, mentionez ca, in urma consultarii materialului arhivistic in pregatirea lucrarii “Jurnal de ‘Front’: 1990-1992” am dat peste notitele referitoare la o convorbire cu dl. Zagladin, avuta in dupa amiaza zilei de sambata 9 februarie 1991, dupa inmanarea mesajului privind livrarile de gaze la MAE sovietic, la sediul ambasadei noastre.
Propunerea privind acea intalnire a fost facuta, daca memoria nu ma inseala, de dl. Ambasador Vasile Sandru, iar eu am acceptat-o pentru ca am considerat ca era o posibilitate de a obtine un sprijin suplimentar in chestiunea livrarilor de gaze. Deci, a fost vorba de un aranjament ad hoc, si nu de obiectivul calatoriei mele “secrete”, cum fals afirma dl. Papacostea.
In al doilea rand, convorbirea nu a fost deloc “de taina”, caci la ea a asistat cel putin dl. Ambasador si, cel mai important, a avut loc, repet, la sediul ambasadei noastre! Cu riscul de a-i dezamagi pe dnii Papacostea si Gheorghiu, afirm ca discutiile nu au vizat nici raporturile bilaterale dintre tarile noastre si nici crearea vreunei structuri internationale de sprijin “tovarasesc” pentru guvernul roman, ca sa nu vorbesc de rolul international al URSS. Ele s-au referit la situatia operatiunilor militare din Golf (de pilda, dl. Zagladin a mentionat intentia URSS de a se opune solicitarii americane de extindere a mandatului de eliberare a Kuweitului, urmand sa conteze pe sprijinul Chinei si Frantei si aratand ca, atunci cand Kuweitul va fi eliberat in proportie de 90%, URSS va avansa o propunere proprie), la situatia presedintelui Havel, care se afla sub asaltul premierului Klaus si, desigur, la mesajul privind livrarile de gaze (la care dl. Zagladin a aratat ca nu era domeniul sau).
Singurele referiri la Moldova au fost facute la solicitarea dlui Zagladin, care a spus ca a fost rugat de maresalul Akromeev (Seful de Statului Major al Armatei Sovietice la data respectiva, daca memoria nu mai inseala) sa ne sondeze privind intentiile noastre. Am spus atunci ca noi nu puteam decide nimic fara un dialog cu opozitia pe aceasta tema si ca era exclus sa ne lansam in actiuni necugetate, in ciuda apelurilor facute de unii si de altii.
In conditiile in care convorbirea a avut loc oficial, in prezenta ambasadorului nostru, dl. Sandru, si la ambasada Romaniei, iar eu nu imi aduc aminte ca dl. Zagladin sa fi fost insotit de un colaborator care sa ia notite, rezulta ca nu exista niciun control asupra documentului respectiv! Nimeni din partea romana, cel putin, nu poate verifica veridicitatea sa: el ne-a fost “livrat” prin intermediul domnului Bukovski (la a carui reputatie privind legaturile cu serviciile secrete sovietice si rusesti nu vreau sa ma refer) si pus in circulatie pentru prima data de dl.Nistorescu in 2004.
Mai mult, respectand regula general-valabila a oricarui document de “intoxicare”, el contine si elemente reale (cele pe care le confirma notitele mele), dar si foarte multe neadevaruri menite sa creeze o imagine falsa asupra continutului descris. Tocmai de aceea, astfel de documente sunt socotite in lumea de specialitate, de “intoxicare” (elementele reale sunt presarate in document tocmai pentru a-i conferi “credibilitatea” necesara).
Bazandu-ma pe faptul ca acea convorbire a avut loc pe teritoriul ambasadei romane, ca nu exista nicio posibilitate din partea romana de a verifica veridicitatea documentului, precum si pe modul in care acesta a fost introdus in “circuitul public” romanesc, dar mai ales pe continutul sau in ton deplin cu alte “intoxicari” , concluzia mea este ca ne aflam in prezenta unui document fabricat, cel mai probabil, de servicii secrete apartind unei puteri ostile Romaniei.
Pentru o documentare mai ampla in domeniu, le recomand dlor Gheorghiu si Papacostea sa studieze lucrarea istoricului Larry Watts intitulata “With Friends like these. The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania”, publicata in engleza la Editura Militara in 2010 (mentionez ca o traducere in romana va fi pusa curand la dispozitie de Editura RAO), din care imi permit sa citez un singur paragraf: “Declaratiile de prietenie si preocupare plina de bunavointa se afla in deplin contrast cu una din cele mai bine pazite operatiuni secrete ale serviciilor de informatii ale Pactului de la Varsovia si una dintre cele mai uimitoare descoperiri ce au aparut din arhivele blocului sovietic de la terminarea Razboiului Rece. La momentul revolutiei sale, Romania facea obiectul actiunilor ostile de dezinformare si al ‘masurilor active’ practicate de serviciile sovietice si ale altor state membre ale Pactului de la Varsovia pe parcursul a mai bine de doua decenii.”(p1)
Ori, asa stand lucrurile, vrand sa acord beneficiul dubiului, cred ca dnii Gheorghiu – care l-a pus din nou in circulatie – cat si dl. Papacostea – care l-a “comentat” in sensul dorit de autori sunt simple victime al unui “joc” tipic al unui serviciu secret strain. Singura intrebare care merita a fi pusa: de ce din nou si tocmai acum? Mi-e teama insa ca nici dl. Gheorghiu, nici dl. Papacostea nu cunosc nici ei raspunsul …
Ioan Mircea Pascu

Anunțuri

4 răspunsuri to “Drept la replica trimis Revistei 22”

  1. T. Says:

    Se pare ca cineva se teme si vrea sa se asigure ca anumite persoane sunt „corect” stampilate, pentru a preveni eventuale incercari de revenire.

    Daca tot nu au cum sa impiedice intoarcerea rotii, macar sa se asigure ca ea nu aduce cumva cu sine candidati competenti pentru posturi cheie, situati in afara razei lor de actiune, control si santaj.

    Asadar, tunurile se pun din vreme pe cine trebuie.

  2. angel Says:

    Hmm…pe cine sa cred, pe domnul Serban care a fost trimis la canal de comunisti sau pe domnul Pascu, presupus ofiter acoperit al Securitatii si beneficiar clar al comunismului?

    • Ioan Mircea Pascu Says:

      Dle Anghel, Faptele sunt fapte si condamnarea la canal nu te transforma in cineva care are intotdeauna dreptate. Intrebarea pe care ar trebui sa vi-o puneti este: de ce un om care a suferit de pe urma rusilor, da crezare atat de usor unui material provenit de la acestia?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: