Categoric, guvernul Boc nu are noroc si pace!?

Exact cand, in urma masurilor intelepte luate de guvernul Boc, care au ferit Romania de efectele crizei, cum ni se promitea de la cel mai înalt nivel la începutul ei, tara trebuia sa se prgateasca sa revină la o creștere economica „sănătoasă”, cum ne anunța premierul Boc cu doar câteva zile in urma, hop si prețurile la petrol s-au găsit sa crească peste noapte! E clar ca este un complot, orchestrat, cel mai probabil, de moguli si opoziție, care vor sa impiedie guvernul, pe dl. Boc personal, sa culeaga in sfârșit roadele politicii sale intelepte de pana acum! Rusine, dle Patriciu!

Anunțuri

Un răspuns to “Categoric, guvernul Boc nu are noroc si pace!?”

  1. ion adrian Says:

    Acest text trebuie citit de cat mai multi, iar sublinierile imi apartin:

    Cronicar.
    Ce se petrece în aceste zile în scandalul „Vămi curate” este simptomatic pentru reacţia unui sistem ticăloşit, transpartinic, cu capete de pod şi antene în toate domeniile, decis să supravieţuiască cu orice preţ.
    Toate părţile implicate sau invitate să-şi dea cu presupusul admit, fie şi cu jumătate de gură, că există corupţie în vămi de 20 de ani, dacă trecem sub tăcere regimul comunist. Şi de aici începe nebunia. De vină este doar Traian Băsescu, guvernul Boc şi, cum altfel, PDL.
    FAPTE: CSAT, coordonat de Traian Băsescu, a decis în mai 2010 demararea unor acţiuni pentru combaterea contrabandei, evaziunii fiscale şi criminalităţii economice, la care să lucreze împreună toate instituţiile cu atribuţii în zona infracţionalităţii.
    O astfel de operaţiune nu putea ocoli vămile.
    S-a montat infrastructura care să permită probatoriul pentru eventualele infracţiuni, au fost infiltraţi investigatorii acoperiţi, aceştia au lucrat cot la cot cu poliţiştii şi vameşii, vreme de câteva luni. După adunarea probelor a început reţinerea, audierea şi, după caz, arestarea celor implicaţi, în acţiuni fără precedent în România.
    EFECTE: În orice ţară din lume acest lucru ar fi fost o bilă albă pentru iniţiatori. În România, opoziţia politică şi nepolitică nu are nici o jenă, sfidează evidenţa, mai are puţin şi declară că regele sistemului ticăloşit este şeful statului. Nu întâmplător, aşa cum veţi vedea în continuare.
    CONJUNCTURĂ: Adunarea probelor în operaţiunea „Vămi curate” a avut loc în contextul în care absolut toţi opozanţii puterii, politici sau apolitici, spuneau, zi de zi, ceas de ceas, pe tot parcursul anului 2010 că nu este nevoie de restructurări, de tăieri de salarii şi pensii, de reducere a numeroaselor forme de ajutor social, ci, în primul rând, de combaterea contrabandei şi evaziunii, a muncii la negru.
    Că fără reducerea acestora, miliarde de euro nu ajung în visteria statului, ci în buzunare private.
    Vă amintiţi celebrele reclame cu miliardele pierdute numai din contrabanda cu ţigări, afişate de multinaţionale şi speculate politic în toată mass-media?
    Vă amintiţi refrenele „Guvernul nu face, guvernul nu drege, e incompetent, e hoţ, Băsescu, Boc şi ai lor ocrotesc contrabanda şi îi jefuiesc pe români?”.
    Nu ştiau opozanţii puterii că infracţiunile nu mor la ordin, că e nevoie de timp ca ele să fie probate şi reţelele să fie destructurate?
    Nu au înţeles, din comunicatele periodice ale CSAT că în această zonă se pregăteşte ceva, chiar dacă nu ştiau concret ce?
    Ba da, dar mai erau siguri că iniţiatorii operaţiunilor nu puteau vorbi despre ele cel puţin jumătate de an.
    Aşa că au adoptat tactica demonizării cu bună ştiinţă a întregii guvernări, a instigării românilor, astfel încât la momentul arestărilor, infracţiunile să poată fi duse în derizoriu şi întoarse împotriva puterii actuale. Românii trebuiau convinşi cu orice preţ că pedeliştii sunt, după caz, incompetenţi, de rea-credinţă, hoţi, corupţi, mincinoşi, cinici, nepăsători.
    Preşedintele şi toţi cei de la putere avizaţi de acţiunile în curs au strâns din dinţi şi au răbdat cu stoicism acuzaţiile. Au ales să accepte erodarea politică până la cote alarmante decât să compromită operaţiunile în derulare.Gest sinucigaş, politic vorbind, dar extrem de necesar pentru diminuarea considerabilă a corupţiei în România şi pentru redresarea bugetului.
    Sigur că mulţi dintre parlamentari şi chiar membri ai guvernului, nefiind la curent cu încercarea de asanare a corupţiei endemice, au început să cârtească, să acuze costurile politice ale măsurilor de austeritate. Guvernarea a început să scârţâie, divergenţele între parlamentari şi filiale, pe de o parte, şi guvern, pe de cealaltă parte, răzbătând în public.
    Nu e simplu să faci ceva ce nu poţi spune că faci nici măcar propriilor tăi parteneri politici. Nu e uşor să rabzi şi să încasezi bobârnace şi de la oamenii tăi, nemulţumiţi de pierderea încrederii electoratului.
    Dacă PDL, prin regi, regine şi alte piese de pe tabla de şah controla sistemul care produce bani negri, din vamă şi din alte domenii, oare credeţi că partidul prefera să ajungă la 10-15 % în loc să spună oamenilor lor stop contrabandă, stop evaziune, vreme de un an, că avem nevoie de bani pentru pensii şi salarii?
    Credeţi că PDL e lipsit de simţ de autoconservare, preferând să împrumute bani de la FMI, să-şi ridice în cap toate categoriile sociale, să ia cele mai nepopulare măsuri cu putinţă, să fie ciuca bătăilor opoziţiei, dacă are bani la teşcherea sau putea să-i producă?
    Cine este nebun să rişte să dispară din politică şi din istorie, dacă are fonduri şi soluţii, când ar putea intra în istorie drept forţa politică ce a salvat miraculos România de la colaps?
    CAUZE: Ce numitor comun pot avea partide cu ideologii diferite, categorii sociale şi profesionale cu interese contrare, sindicate şi patronate aflate teoretic pe părţi diferite ale baricadei, stucturi apolitice, asociaţii neguvernamentale, segmente din societatea civilă şi mass-media, teoretic divergente faţă de instituţiile statului, astfel încât să le regăsim în aceeaşi barcă?
    Cum pot identifica atâţia oameni cu carte RĂUL într-un singur om?
    Ei au trăit în România şi ştiu bine care este adevărul. Pentru că sunt parte din adevăr.
    Ştiu bine cum au fugărit românii din ţară la mineriade, cum au alungat investitorii străini, cum au obţinut monopol pe toate afacerile importante, cum au creat oligarhi, cum au privatizat pe comisioane 80% din averea României, cum au negociat intrarea în NATO şi UE, la ce preţuri, cum au concesionat solul, subsolul, apele şi, mai nou, aerul, cum au pedepsit munca şi au premiat lenea, cu ajutoare de stat şi sociale, compromiţând capitalismul şi dreapta pe termen lung, cum au pus bazele unui aparat de stat supradimensionat, nesustenabil nici într-o ţară bogată, doar de dragul voturilor, cum au amanetat şi compromis viitorul românilor, golind sacul.
    Să fie doar banul, atentatul la puşculiţele lor?
    Să fie doar dorinţa de putere?
    Să fie doar dorinţa de a păstra ce au acumulat, fără să fie deranjaţi de justiţie?
    Eu, ca un cronicar nevolnic şi vremelnic ce mă aflu, cred că sunt toate la un loc, dar şi ceva mai mult decât atât.
    Cred că aceşti oameni sunt legaţi mai presus de orice de apartenenţa la un sistem. Acel sistem ticăloşit pe care îl cunoaşte fiecare român.
    Un sistem care vine din comunism, care s-a vopsit, care a supravieţuit furtunilor, a racolat permanent noi membri, s-a alimentat cu sânge proaspăt, iar acum foloseşte cea mai bună apărare: atacul.
    Nu contează că unii primesc firimituri, iar alţii partea leului, simplul fapt că sistemul ar dispărea îi îngrozeşte. Sistemul e „spatele” fără de care se simt pierduţi.
    Apartenenţa la sistem le dă garanţia zilei de mâine, le dă certitudinea că pot greşi, fără a plăti pentru asta, le garantează un loc privilegiat în societate.
    Cu siguranţă, şi în PDL sunt oameni din sistem, pentru care Traian Băsescu este inamic, aşa cum este pentru Adrian Năstase, Dan Voiculescu şi alţii ca ei.
    Probabil, şi Traian Băsescu a făcut parte din acest sistem şi-l cunoaşte bine.
    Pe Emil Constantinescu, sistemul l-a îmbrobodit.
    Cu Traian Băsescu e mult mai greu. E de-al lor. Ştie iţele, punctele cheie, modul de lucru.
    Iată de ce eu, cronicar umil, cred că singurul program al opoziţiei politice şi non-politice este „Jos Băsescu!”
    Odată înlăturat preşedintele, sistemul e în afara oricărui pericol.
    Nimeni, niciodată, nu va îndrăzni să-l mai deranjeze.
    Cronicar.

    Nota mea: cititi si hp:/pdl-bucuresti.blogspot.com/2011/02/cine-se-teme-de-operatiunea-vami-curate.html.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: