Ne asteapta vremuri grele …

Nu stiu daca cineva din rangul guvernantilor sau/si al celor care ii (de)servesc se preocupa sau nu de chestiuni ca cele pe care intentionez sa le abordez in continuare, insa, pentru situatia in care ne aflam, ar trebui sa o faca, chiar daca nu sunt deloc convins ca le sta capul la asta (vezi si ultimele declaratii preponderent de politica interna pe care le-a facut ministrul nostru de … externe!?)

Victoria republicanilor la alegerile din SUA, concretizata in preluarea controlului Camerei Reprezentantilor si diminuarea marjei de control democrat asupra Senatului (care decide asupra chestiunilor internationale), va exercita un puternic impact atat direct, cat si indirect asupra politicii mondiale.

Indirect, intrucat actuala administratie va fi nevoita sa isi concentreze si mai mult eforturile pentru implementarea importantei agende interne impuse de efectele actualei crize, ceea ce va lasa teoretic mai putin timp pentru chestiunile internationale. Ca urmare, este de asteptat ca numai adevaratele prioritati, cum ar fi raporturile cu China si India, sau agenda G20, sa se bucure de atentia cuvenita, tari din categoria noastra urmand sa ramana tot mai mult in „grija” ambasadorilor americani, care vor fi si principalii factori de modelare pozitiei americane fata de tarile in cauza. (Intr-un cuvant, ma astept la o implicare si mai apasata a ambasadorului american in viata noastra interna, care a demonstrat deja ca nu are multe retineri in a o face si inainte de aceste alegeri …).

Sigur, vor exist si adepti ai celeilalte scoli de gandire, care sustine ca, in restul mandatului, administratia americana se va orienta, din contra, mai mult asupra politicii internationale, data find tocmai incapacitatea dobandita de a-si continua agenda interna initiala …
Personal, nu cred, insa, ca acest lucru se va petrece, fie si pentru ca agenda interna nu o va lasa sa o faca …

Ori, daca asa vor sta lucrurile, exista pericolul ca alti lideri sa perceapa aceasta situatie ca o slabiciune din partea SUA si sa incerce sa o exploateze si mai mult in folosul lor (de pilda, chiar daca sumitul NATO bate la usa, eu tot cred ca sumitul trilateral cu dna Merkel si dl. Medvedev convocat de presedintele Sarkozy la Deauville a fost planificat intr-un moment in care atentia administratiei era focalizata inevitabil pe alegerile pentru Congres).

Ceea ce este insa potential si mai important, dincolo de faptul ca agenda interna americana va ramane dominanta si ca, oricum, SUA se confrunta deja cu o „farfurie (prea) plina” pe plan mondial, fiind obligata sa isi imparta de acum atentia intre Europa – partenerul traditional si privilegiat – si Asia, va fi nivelul de competenta in chestiuni internationale al noilor alesi in Congresul american, in special al celor din Senat. Caci, o combinatie de atentie captiva a administratiei cu un nivel redus de profesionalism in Congres nu este de bun augur pentru nimeni, in special pentru prietenii Americii, care nu o judeca prin prisma culorii politice a Administratiei – cum par sa mai creada gresit unii – ci prin ceea ce reprezinta ea in sine, indiferent de cine o conduce la un moment dat.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Ne asteapta vremuri grele …”

  1. T. Says:

    O administratie cuprinzand doua figuri de greutatea Bidden/Clinton, in sfera de influenta a carora se situeaza cu precadere proiectarea si executia agendei de politica externa, cred ca prezinta riscuri minime sa piarda din vedere tabloul general.

    O problema ar putea fi trade-offurile pe care ar putea sa le ofere democratii, pe zona foreign policy, in schimbul pastrarii unei linii bipartizane moderate pe agenda interna. Daca Romania nu va ajunge cumva pe farfuria larga si interesanta pentru ambele parti a relatiilor cu Rusia, atunci putin probabil sa se ridice prin propria semnificatie la nivelul necesar pentru a intra, ca obiect, in asemenea combinatii specifice dinamicii politice americane.

    Pe de alta parte, pozitiile republicane in materie de politica externa au fost traditional favorabile Romaniei si intereselor sale. Asadar, foarte spectaculoase pierderi datorate presiunii republicane nu cred ca sunt orisicum previzibile.

    In privinta diplomatilor straini (de orice rang, mai cu seama despre ambasadori) nu ma voi pronunta, din eleganta. Daca recapitulez, prin prisma persoanelor, insa, atitudinea administratiilor democrate, comparativ cu a celor republicane, privind Romania, ma vad nevoit sa tac cu asupra de necesitate.

    Din punctul de vedere al acestei Administratii, dupa vizita lui Bidden si numirea actualului sef de misiune, a devenit foarte clar pe ce pozitie se situeaza relatiile cu Romania pe agenda americana.

    Aici ma tem ca trebuie sa va dau, asadar, dreptate. Daca pana acum am scazut de la nivelul de potentiali parteneri de dialog si actiune in probleme regionale, la statutul de tara bananiera careia i se transmite, din cand in cand, prin vocea autorizata, nivelul la care a mai coborat fata de cota de plutire minim necesara unui dialog cu Statele Unite, aceasta se cu asupra de masura incompetentei, incoerentei, cupiditatii si iresponsabilitatii care caracterizeaza partea Romana in administrarea domeniului politicii externe de 6 ani incoace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: