Kosovo 3

Una din ideile false – si tocmai de aceea  primejdioase – este ca, in politica internationala, o tara, odata ajunsa „la adapost”, nu mai are de infruntat pericole la adresa securitatii sale!? „Starea de securitate” este, insa, o situatie relativa, care cunoaste cand un grad mai mare, cand un grad mai mic de valabilitate!?

De pilda, noi, Romania: am inteles ca evenimentele de transformare profunda a peisajului geo-politic din zona noastra petrecute acum 20 de ani ne ofereau o fereastra de oportunitate pentru a ne ancora ferm in vest, acolo unde si apartineam prin latinitatea noastra. Si am reusit, cu mari eforturi, sa devenim membri atat ai NATO – cea mai puternica alianta din lume – cat si ai UE, la cinci, respectiv trei ani dupa vecinii nostri!?

Ce am putut constata in anii de dupa intrarea noastra in cele doua organizatii? In primul rand, ca cei care au urmat la guvernare au facut greseala capitala sa considere ca, odata atins obiectivul de a deveni membri, puteau sa „stinga motoarele” fara nicio grija, pentru a-si concentra eforturile in vederea finalizarii certurilor interne din coalitia D.A. In felul acesta, in loc sa ne asiguram si sa ne consolidam un loc cat mai bun in cele doua organizatii, am ramas undeva, in interior, este adevarat, insa la marginea lor.

Apoi, pe masura ce UE – sub impulsul tarilor mari – s-a distantat tot mai mult de Statele Unite, apropiindu-se tot mai mult de Rusia, iar NATO a inceput sa isi diminueze aparent importanta ca urmare a faptului ca SUA sufereau o „hemoragie” accelerata de putere (si statut), in urma angajamentelor militare din Iraq si Afganistan, si „valoarea”  ancorarii noastre ferme in vest – la adapost de tumultuoasele evenimente petrecute in zona noastra – a inceput sa se estompeze …

Peste toate acestea a intervenit si criza economico-financiara actuala, care, pe de o parte, a accelerat competitia pentru putere si influenta dintre marile puteri, competitie declansata oricum prin deplasarea sistemului international insusi spre o stare de multipolaritate dupa prabusirea bipolarismului postbelic, iar, pe de alta, a multiplicat inevitabil pericolele la adresa statelor, inclusiv a membrilor mai „vulnerabili” ai celor doua organizatii, asa cum suntem si noi, din cauza miopiei de a fi oprit motoarele dupa admitere.

Drept urmare, in loc sa ne fi apropiat de pozitia care ni se cuvenea in cele doua structuri, in loc sa fi luat masuri intelpte, care sa ne ajute sa trecem cat mai repede si cu costuri cat mai mici peste actuala criza si in loc sa prevedem faptul ca, in asemenea perioade turburi, toti cei care „pescuiesc” in asemenea ape, isi reinoiesc eforturile de a-si atinge obiective care altfel le erau inaccesibile (vezi, de pilda, declaratiile de dupa decizia CIJ referitoare la Kossovo), ne aflam astazi intr-o situatie de vulnerabilitate mai mare, comparativ cu cea, sa spunem, de la admiterea noastra in cele doua organizatii. In plus, ceea ce este si mai trist, dar si mai periculos, este ca, in loc sa ne trezim, continuam sa umblam ca somnambulii (care sunt prin definitie iresponsabili) pe marginea prapastiei, conducandu-ne dupa principiul ca, la urma urmelor, D-zeu face cuib la barza chioara!?

Ca sa dau doar exemple, unul strategic, altul tactic, am sa citez, in primul caz, faptul ca guvernul, preocupat exclusiv de castigarea alegerilor prezidentiale de anul trecut, a ascuns cat a putut de mult faptul ca ne aflam intr-o criza profunda, ceea ce a determinat ca masurile pe care trebuie sa le luam acum sa fie mult mai dure, iar in al doilea caz, reducerile aplicate otova, inclusiv in domeniul diplomatiei si apararii, intr-un moment cand ambele domenii trebuiau intarite, si nu nu slabite!?!

In istorie, tarile sunt confruntate cu momente bune, mai rar, dar si cu momente rele, din pacate, mult mai numeroase. Ca sa le valorifice pe primele si sa se puna cat mai bine la adapost de celelalte, tara are nevoie de conducatori valorosi! Ori, noi, acum, cand suntem confruntati cu un asemenea moment dificil, atat pe plan intern, cat si international, avem conducerea pe care o avem …!? Judecati si singuri …

Anunțuri

5 răspunsuri to “Kosovo 3”

  1. T. Says:

    De unde luam altii? Partidele politice inventate si crescute in vesnica noastra tranzitie au folosit exclusiv drept vehicule de intrare in politica a unor neaveniti, in special din zona imbogatitilor pe seama sifonarii banului public sau din zona celor care au intrat, intr-un fel sau altul, in posesia unor informatii sau unor surse de informatii de tipul celor de politie politica.

    Acum culegem roadele acestui fenomen. In Romania, scolile de tineret si organizatiile de tineret ale partidelor sunt in cel mai bun caz niste agentii de turism si in cele ceva mai putin fericite, un soi de case de toleranta, servind drept pepiniere de amante pentru potentati.

    Structuri interne capabile de analiza, de proiectare de solutii, de promovare de cadre exista la fel de putin cat vointa sa se schimbe ceva in acest sens.

    Un sistem democratic nu poate trai fara partide solid construite iar ale noastre, in afara de sedii, sigle si cumetrii, nu au absolut nimic.

    Poate ca PSD, aflat in opozitie de niste ani buni, deci mai putin atractiv pentru lichele (cel putin in acest moment) ar avea sansa, odata cu alegerea unui presedinte atat de tanar si cu readucerea in locurile meritate ale unor oameni cu experienta guvernarii, sa miste pe terenul acesta.

    In cele din urma, acolo exista un Institut Sincai, exista niste departamente. Nu e chiar desert. Se poate incerca ceva. Si, cu voia repausatului guru de Damaroaia, mai vorbim peste vreo 20 de ani.

  2. Ciprian Says:

    Cred ca pedelistii, cel putin cei din Satu Mare, sunt intr-o mare dilema. Lanivel national PDL este in alianta cu UDMR, dar la nivel local inca nu a fost semnat protocolul de colaborare si nici nu cred ca va fi semnat vreodata. Si asta impiedica accesul pedelistilor in structurile de putere locala, care sunt in structura administratiei publice locale. In ultima vreme se poate observa o inclinare a liderilor PDL satmareni spre un discurs nationalist. Insa acestia isi tradeaza adevaratele intentii, singurul lor scop fiind acela de a arata pisica liderilor UDMR Satu Mare. Amatori !

  3. basilus Says:

    Domnule Pascu, ce s-o mai lungim atat? Nu are rost sa preluam pe nemestecate argumentele astea de tip „secuii o sa obtina independenta si vor avea statul lor”! Nu e cazul sa preluam retorica destul; de gaunoasa a unui B. Aurescu sau C. Dinescu, acesti doi domni care sunt f inteligenti si excelenti juristi nu pot iesi din cliseele mentale create in anii 90. E timpul sa recunoastem Kosovo. Gata, Serbia sa inteleaga ca s-a terminat, daca si CIJ a spus ca e legal. Eu am scris pe adersa de internet a MAE din Kosovo si am anuntat ca personal recunosc acest stat chiar daca tara mea e momentan prea inchistata in idei vechi ca sa aiba destul curaj. Poate de aia ne luam de mana cu tombaterele astea numite Grecia si Spania. Mie mi-ar fi putin jena, zau asa!

  4. T. Says:

    Amuzant, colegul Basilus! Noroc ca persoanele fizice nu constituie subiecte ale dreptului international public. Altminteri, ne trezeam cu o ambasada a Kosovo acasa la dumnealui..

    Prostia, daca ar durea, multi, Doamne, s-ar mai tavali in chinuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: