(Inca) O intamplare cu talc …

In 1996 participam la o reuniune a Comitetului bilateral mixt Romania – SUA pe probleme politico-militare (eu conduceam, in calitate de secretar de stat, partea romana) la Garmisch, in Germania. Aveam la mine o lista intocmita de Statul Major General care cuprindea o serie de articole necesare ce ne puteau fi livrate de partea americana in temeiul „initiativei Varsovia” aprobata anterior de Congresul SUA. Cand au inceput discutiile propriu-zise, surpriza: partea americana ne propune ca, in banii, respectivi, sa ne livreze un „centru de suveranitate aeriana”, respectiv un centru de control al spatiului aerian al Romaniei, atat pentru zborurile civile, cat si militare (ASOC). Cum realizam instantaneu ce reprezenta acest centru pentru efortul Romaniei de a fi admisa in NATO (imi aduc aminte ca am si facut remarca potrivit careia integrarea Romaniei in Alianta era … in aer?!), acceptam imediat sa renuntam la lista cu care venisem, pentru a valorifica noua oferta facuta, bineinteles, sub rezerva obtinerii acordului din partea militarilor (lucru pe care il realizam imediat la venirea in tara, printr-o discutie cu generalul Cioflina, Seful SMG). Intregul episod este povestit in cartea mea „Batalie pentru NATO. Raport Personal” publicata in 2007.

Cam la doi, trei ani de la episodul respectiv, pe cand ma aflam in opozitie (e drept, ca Presedinte al Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor), ma trezesc cu o invitatie din partea SMG de a participa la inaugurarea centrului de control al suvernatitatii aeriane intr-o locatie militara! Bineinteles ca am participat. Era o recunoastere a rolului pe care il jucasem in dotarea Armatei cu centrul respectiv!

In timpul mandatului meu de ministru al apararii, impreuna cu conducerea militara – si cu blessingul factorului politic superior – am luat decizia de a solicita factorilor responsabili din Alianta ca Armata Romana sa primeasca o specializare pe informatii militare. Am plecat de la considerentul ca ne pricepeam la acest domeniu, avand si traditiile necesare, precum si de la judecata ca, participand la obtinerea informatiilor necesare Aliantei in operatiunile in care se afla angajata, importanta Romaniei va creste in cadrul NATO. Judecata a fost corecta, iar Romania a primit specializarea respectiva, materializata prin amplasarea centrului de excelenta NATO pe informatii militare la Oradea, care a fost inaugurat recent in prezenta comandantului suprem si a sefului SMG, care a si taiat panglica?!

Numai ca, spre deosebire de guvernantii din 1998, care au avut gentiletea sa ma invite la inaugurarea ASOC-ului, in virtutea rolului jucat, de data aceasta, actualii guvernanti au uitat s-o faca, preferand sa fie singuri la ceremonia de inaugurare, pe care au vrut sa si-o treaca exclusiv in contul lor! Nimeni din cei implicati decisiv in obtinerea specializarii si punerea la punct a Centrului respectiv, nu numai eu, nu a fost invitat la Oradea?! Ce au castigat guvernantii actuali prin asta? Nimic! Mai mult, au pierdut! Pentru ca majoritatea celor prezenti erau la curent cu contributia noastra la realizarea centrului respectiv si au putut sa judece singuri gestul nepoliticos si individualismul actualilor guvernanti?!

Anunțuri

7 răspunsuri to “(Inca) O intamplare cu talc …”

  1. S.Comentator Says:

    Ingratitudinea ca rasplata are traditie in politica romaneasca. Acum mai mult decat inainte, pentru ca la cat de prost se guverneaza episoadele de imagine nu mai trebuie impartite si cu altii, nici macar simbolic. Si cum seful din capu trebii vrea sa para singurul occidentalizator (scut, avioane, condamnarea comunismului, reformarea Statului, a Parlamentului, educatiei, sanatatii si a tot ceea ce-i mai bubuie prin minte, lui sau aezilor din corul encomiast) numai de social-democrati nu are nevoie. Parca in header asa si scrie: nicio fapta buna nu ramane nepedepsita…

  2. T. Says:

    Din anecdotica evenimentului oradean mentionat: berbecii inaintemergatori ai susnumitului au reusit sa se ciocneasca intre ei, in coloana oficiala, servind inca o dovada vie a principiilor competentei si senioritatii, care, desigur, stau la baza tuturor ocuparilor de posturi in vremea guvernarii PD-L, implicit a acelora din dispozitivul de paza si protectie al Presedintelui.

    Lasand gluma la o parte, importanta pe care o are pentru Romania aceasta orientare in interiorul Aliantei, justetea alegerii amplasamentului (facuta si ea, in cu totul alta guvernare decat cea care a taiat panglica) precum si valoarea pe care o poate avea pentru Oradea si intreaga regiune aceasta alegere nu e diminuata cu nimic de marlania actualului berbec en-chef si a lacheilor sai din MAp si celelalte structuri direct interesate.

    Impartirea meritelor e cunoscuta partenerilor nostri. Dupa cum stim prea bine, acestia nu au o alternativa la conlucrarea cu structurile de conducere, comanda, executie si control democratic instaurate intr-un stat partener.

    „Respectul” si „aprecierea” de care se bucura, la diverse niveluri, intre partenerii nostri, berbecul-sef si trepadusii aflati vremelnic in posturi de decizie, le cunoastem si pe acestea foarte bine si ne intristeaza, fiind vorba, totusi, de tara noastra, nu doar de tara neispravitilor pe mainile carora a incaput.

    Poate ca la alegerile viitoare (mai cu seama la cele pentru Presedintele Romaniei), PSD isi va fi invatat lectia si va veni cu o varianta acceptabila de inlocuire a nefericitei linii portocaliote. Dupa cum am observat cu totii, ultima oara nu s-a reusit atingerea acestui obiectiv. Cine stie cum ar fi functionat votarea la Paris si ce rezultate ar fi adus ea, daca problema asta ar fi fost temeinic tratata in interiorul partidului si rezolvata inainte de propunerea unui candidat?…

  3. T. Says:

    Pe principiul: nu pot sa voteze ei, cat putem sa furam noi, putea sa se duca si la manastire, rezultatul era acelasi. Ar fi trebuit ceva mai mult decat turbo-votul de la Paris, dar se rezolva oricum.

    Prietenii din cateva institutii ale statului roman stiu EXACT de ce.

    Deocamdata sa ne preocupam sa nu cadem in urmatoarele capcane care vor fi intinse pentru caderea pozitiei de la Senat. Nu e vorba de un membru PSD (ar fi putut sa se cheme oricum altcumva), e vorba de una din ultimele redute in calea planurilor machiavelice smacuite in portocaliu. Ar fi fost ideal sa avem in aceasta pozitie un om mult mai capabil decat cel pe care il avem. Dar cate lucruri sunt ideale in lumea asta?

  4. T. Says:

    Cum zice un vechi proverb romanesc: cine se scoala de dimineata, cade singur in ea.

    Sa nu deschidem cutia pandorei, legata de greselile, erorile, maciucile si celelalte catastrofe produse de emanatul asazisei nopti de la Confort.

    Sa asteptam sa se invarta roata un pic, sa se sature chiar si ultimul dintre fanii scuipatului in contra vantului, care au votat (pe bune, nu la ambasada condusa de actualul ministru de externe) cu cine stim noi si sa il lasam abia atunci pe stimabilul in chestiune si pe alti beneficiari sa se bucure de mangaierea duioasa a doamnei legate la ochi si de confortul sporit al masinilor cu girofar..

    Pana atunci, avem un razboi cu prostia, fudulia, neamprostia, nesimtirea iesita din orice limite, reaua vointa, adunate cu toatele sub stindardul portocaliot.

    Dupa ce ne-om fi facut datoria si l-om fi castigat, vorbim in liniste despre Geoana si erorile trecutului recent. Pana atunci, strangem din dinti si scoatem la ascutit furcile si topoarele, parjolim holdele si otravim fantanile in calea lor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: