Japonia …

Legatura mea cu Japonia dateaza din noiembrie 1990, cand am facut parte din delegatia oficiala romana la ceremonia incoronarii imparatului Japoniei. Ulterior, am facut un stagiu de cca. 7 luni, ca bursier al Fundatiei Japonia, la Sapporo si Tokio, prilej cu care am scris doua lucrari la cererea gazdelor mele. Ulterior, am vizitat frecvent Japonia, unde mi-am facut prieteni importanti si statornici, ultima oara fiind saptamana trecuta. Cu acest prilej am fost invitat sa conferentiez la Forumul Japonez de Relatii Internationale, unul din cele doua institute la care am fost in 1992-1993, pe tema UE dupa Lisabona, precum si la Universitatea Shizuoka, pe tema reformarii sistemului international. In plus, am participat la cea de-a treia editie a dialogului Japonia – Marea Neagra, in calitate de referent la ultima sectiune, cea privitoare la interesul japonez in zona Marii Negre.

De fiecare data – ultima oara inainte de saptamana trecuta, in 2007, ca membru al Delegatiei Parlamentare a UE pentru relatiile cu Japonia din care fac si in prezent parte – am considerat vizita in Japonia drept o adevarat baie de civilitate si politete, care nu poate decat sa-ti bucure sufletul, dar sa te si intristeze, vazand diferenta care ne separa, nu numai pe noi romanii, dar chiar pe noi europenii de ei … Tocmai de aceea ma bucur ca, de data aceasta, am putut sa o iau cu mine si pe Teodora, fiica mea cea mica, drept cadou pentru implinirea varstei de 16 ani. Imi face mare placere sa constat ca si ea, ca si mine si Veronica, fiica mea mijlocie, care a avut numeroase contracte de modelling in Japonia, s-a indragostit pur si simplu de aceasta tara minunata.

Sunt nenumarate lucruri care merita sa fie mentionate, de la aspectul strazii, curat si viu colorat, atat ziua, cat si noaptea, la modul in care arata astazi Tokio, un oras cu multi zgarie-nori, in ciuda seismicitatii ridicate ?!

file:///Users/ioanpascu/Desktop/Foto%20Japonia/Tokio%20din%20Roppongi%20Hills

file:///Users/ioanpascu/Desktop/Foto%20Japonia/Teodora%20la%20Shibuia

Tokio este conurbatie strabatura de o retea de bulevarde largi, care sunt dublate sau chiar trriplate prin sosele suspendate, astfel incat camioanele si aubobuzele trec prin dreptul ferestrelor de la etajul cinci sau sase al cladirilor …

Metroul – care, datorita indicatoarelor in japoneza si complexitatii sale generale – sperie la prima vedere, este usor de folosit, odata ce ii prinzi „spilul”, cum se spune. Fiecare linie este notata cu prima initiala (de pilda, G, pentru linia Ginza), urmata de numarul statiei, astfel incat, dat fiind ca, sub caracterele japoneze, indicatiile sunt date si in engleza, iar fiecare sens de mers este bine marcat prin numarul crescator sau descrescator al statiilor, te descurci relativ usor. Pana si automatele de cumparat bilete au o icoana indicand limba engleza, ceea ce iti permite sa faci alegerea convcenabila, dupa atingerea ei.

Lumea se comporta foarte civilizat, oamenii asteapta in dreapta sau stanga usii, permitand calatorilor sa coboare mai intai. In interior, majoritate fie citesc, fie … motaie, pe considerentul ca fiecare moment ca acesta trebuie folosit pentru recuperarea energiilor?! Unele statii, mai moderne, au un zid protector intre peron si linie, care are usi in dreptul carora se deschid cu mare precizie usile vagoanelor. Nici un milimetru mai sus sau mai jos.

file:///Users/ioanpascu/Desktop/Foto%20Japonia/intrare%20in%20trenul%20de%20metrou

file:///Users/ioanpascu/Desktop/Foto%20Japonia/statie%20de%20metrou

La fel si cu Shinkansenul, trenul de mare viteza – intre 200 si 300 de km pe ora – care se opreste exact in dreptul semnelor de pe peron, cu oamenii aliniati unul in spatele altuia, in functie de momentul sosirii …

Cea mai impresionanta insa este politetea oamenilor, care zambesc si cauta sa raspunda tuturor intrebarilor pe care le-ai putea pune. Multi nu stiu engleza, insa chiar si asa, de pilda cand platesti la un magazin, iti primesc banii pe o tavita si iti spun in japoneza cat a costat, cat ai dat si cat trebuie sa primesti restul, pe aceeasi tavita …

In aceste conditii, nu e de mirare ca revenirea in Europa, care, arogant, se crede  mai „civilizata”, iti produce o usoara strangere de inima …

PS. Am inclus linkuri pentru cateva fotografii, insa nu sunt convins ca vor putea fi deschise. oricum, am incercat …

Anunțuri

5 răspunsuri to “Japonia …”

  1. Karakas Says:

    Pozele nu se vad.

    PS: ma ofer pentru o eventuala adoptie 🙂

  2. ion adrian Says:

    O intrebare naiva la care poate ca aveti dvs raspuns:

    In seara asta, la B1, in continuarea emisiunilor despre decembrie 1989, Grigore Cartianu, foarte curajos sa infrunte Moscova, a spus ca in 1989 in Romania, puterea a fost cucerita de agentii Moscovei.
    Cel putin in privinta lui Militaru nu greseste, dar ceilalti agenti care au luat puterea care or fi fost? 🙂

  3. ion adrian Says:

    dle Pascu,
    Si o alta intrebare, nu naiva dar curioasa foarte:
    Tinand cont ca Japonia este langa China, poate v-a soptit vantul dinspre Marea Chinei poate stiti de la Fane Babanul ;

    Ce inseamna sa fii ultracapitalist in economie, cu o libertate economica totala, si asa este, caci in China nici macar contributii de sanatate nu se mai fac si fiecare se descurca cum poate, adica functie de cati bani are cand lesina pe strada, dar ca dpdv politic China este cat se poate de comunista.
    Cum se interpreteaza asa ceva?
    Multumesc daca gasiti cate va minute sa raspundeti.

  4. T. Says:

    va inselati, pausalizand, privitor la contributiile la asigurarile de sanatate in China. Lucratorii din sistemul public sunt asigurati din oficiu, pentru cei din sistemul privat existand contributii benevole.

    Nici o institutie de ingrijire medicala din China nu va refuza un pacient livrat in urgenta, pentru motivul lipsei dovezilor privitoare la asigurarea de sanatate.

    De asemenea, ultracapitalismul nu e tocmai o descriere corecta a sistemului economic din China. Niveluri diferite de „deregularizare” au fost tintite si atinse in diferite ramuri ale activitatii economice.

    Cu privire la realitatea politica, nici aceasta nu poate fi privita ca un tot uniform. Incercarea de a pastra controlul politic intern, impinge partidul comunist la masuri caracteristice regimurilor non-democratice in ce priveste exercitarea unor libertati cetatenesti. Justitia e departe de a fi independenta de influenta decidentului politic, controlul civil asupra aparatului militar este inexistent, procesul de selectie si promovare a cadrelor de conducere cunoaste diverse cai paralele alegerii libere a reprezentantilor, etc.

    Cu toate acestea, cine priveste la China de astazi in comparatie cu cea de acum 40, 30, 20 sau chiar 10 ani, intalneste o cu totul alta tara, din punctul de vedere al regimului politic, al relatiei intre autoritatea de stat si cetatean, a exercitarii unor drepturi civice, a gradului de libertate de expresie.

    Asadar, pana nu mergem sa vedem cu ochii nostri, pentru cativa ani, macar, cum sta treaba la fata locului sau pana nu citim cateva mii de pagini pe o tema, e recomandabil sa nu ne exprimam in sentinte.

    Asta lasand la o parte devierea caraghioasa de la subiect. Daca omul vorbeste despre Japonia si este lovit cu intrebari despre „O tara, doua sisteme”, e ca si cum ar spune Britney Spears: „Hello Romania, it’s nice to be here in Budapest!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: