Ce cred despre situatia actuala din PSD

Doua sunt ratiunile pentru care m-am decis sa „rup tacerea” daca se poate spune asa. Prima este generala: in politica, daca nu participi, nu existi; a doua este concreta: multa lume vrea sa parasesc expectativa si sa ma implic.

Intr-un articol publicat in Q Magazin imediat dupa pierderea prezidentialelor, spuneam ca scenariul care mi se parea cel mai probabil in conditiile actuale era cel din 1997, si nu cel din 2005. Asta pentru ca evaluam – si o fac si acum – ca exista pericolul ruperii partidului, cum s-a intamplat in 1997, si cum nu s-a intamplat in 2005 (printre altele, pentru ca „nemultumitii” din 2005 erau cu mult mai atasati PSD, decat cei din 1997, care, dupa ce nu reuseau sa puna mana pe conducerea partidului, provocau ruputura, infiintand alta formatiune politica). Singura asemanare este ca, daca implicarea fortelor externe partidului a fost clara in 1997, nici acum nu putem face abstractie de ea (vezi, de pilda, legaturile cu Cotrocenii, fie de grup, fie personale, ale unora dintre „competitori”).

Adrian Nastase apecia ca PSD-ul actual este sub PSD-ul de atunci, ca a ajuns un „partid de mana a doua”. Sigur, astazi nu mai suntem in situatia de a face guvernul singuri, cum l-am facut in 2000, ceea ce inseamna ca suntem sub performanta de atunci, insa nici alte partide nu pot sa o faca, nici macar PDL-ul, cu care ne comparam, care este la guvernare sprijinindu-se pe o majoritate „carpita”?!

Pur si simplu, in Romania de astazi, guvernarea este – si va mai fi pentru catva timp – o chestiune de alianta, nu de asumare singulara, ceea ce reprezinta un alt standard la care trebuie sa ne raportam, comparativ cu 2000. (Din pacate, noi romanii de astazi, ca si cei din perioada interbelica, care au institutionalizat guvernarea singulara, nu reusim sa stapanim arta guvernarii in coalitie, iar lucrul acesta costa tara).

Diferenta dintre PSD-ul din perioada 1996-2000 si cel de dupa 2005 consta in tipul de conducere: atunci era o conducere cu adevarat colectiva, in care marile decizii erau „rumegate” intre toti cei care reprezentau conducerea aleasa, ceea ce, printre altele, reducea riscul greselilor. In plus, pozitiile pe care le adoptam erau de aceea stabile, nu schimbate rapid cu 180 de grade, sub imperiul „modei politice”, ceea ce produce confuzie atat la nivelul electoratului, cat si la cel al propriilor cadre. Aceasta tocmai pentru ca, pe de o parte, erau, cum aratam, fructul unui efort cu adevarat colectiv, iar, pe de alta parte, nu se aplecau dupa cum batea vantul (PDSR/PSD era criticat, de pilda, pentru faptul ca nu facea promisiuni, nu pentru ca le facea nerealiste si pe banda rulanta).

Care este cauza ca PSD-ul de astazi nu mai seamana cu cel de atunci (lasand, sigur, la o parte, faptul ca opereaza intr-un mediu politic diferit)? Dincolo de stilul de conducere al celor din fruntea partidului, cred ca este vorba de inlocuirea autoritatii centrale, existente atunci, cu un numar – mai mare sau mai mic, depinzand de conjunctura – de „centre de putere”. Atunci partidul era bine structurat, cu o conducere care se bucura de autoritate necontestata, functionand ca un organism unitar, inchegat, acum discutam despre un „echilibru de putere” intre cateva „centre”, fiecare cu autoritatea sa, pe care conducerea incearca sa le tina in balanta. Ori, in aceste conditii, actul de conducere nu mai are cum sa fie colectiv, caci discutam de decizii luate in urma confruntarii/intelegerii dintre centrele de putere.

Originea fragmentarii (unii ii spun „baronizare”) se afla in ceea ce s-a intamplat dupa 2000, cand partidul si-a asumat atat guvernul, cat si presedintia. Inevitabil, conducerea partidului nu a mai putut fi rupta de activitatea de guvernare – de unde si acuza adusa PSD-ului de „partid-stat” – ea devenind mai pronuntat autoritara. Astfel incat, dupa pierderea alegerilor din 2004, nemultumirea si frustrarea liderilor de organizatii nu a mai putut fi stapanita, putand fi astfel explotata de noua conducere. Asa s-a facut primul mare pas spre existenta mai multor „centre de putere”, intre care conducerea trebuia sa mentina un echlibru, daca vroia sa ramana in continuare acolo unde era.

Al doilea mare pas a fost sprijinul pe care PSD-ul l-a acordat instantaneu ideii de vot uninominal si de alegere printr-un singur tur de scrutin a presedintilor de consilii judetene. Prin aceasta, forta „centrelor de putere” din interiorul partidului s-a consolidat si mai mult, disciplina interna s-a diluat, iar conducerea a devenit si mai mult prizoniera mentinerii „echilibrului de putere” dintre ele (asa se si explica, de pilda, abandonarea „grupului de la Cluj”, intrat in conflict cu celelalte „centre de putere”).

In aceste conditii – accentuate prin pierderea alegerilor prezidentiale – contestarea actualei conduceri era inevitabila. Numai ca, cel putin pana acum, discutam nu in termenii unei viziuni de re-integrare a puterii in interiorul partidului, ci, din pacate, de o confruntare intre centrele de putere existente si altele care vor sa castige/recastige ele suprematia, prin indepartarea actualei conduceri, pe considerentul penalizarii pentru greselile din campanie, raspunzatoare de esecul electoral.

Sigur, realizez ca voi fi acuzat de prea multa „teorie” in analiza de mai sus; in plus, unii imi vor reprosa ca nu dau nume (desi analiza este destul de stravezie, iar criticile se aflam mai ales in ceea ce nu am spus, decat in ce am spus). Personal, insa, sunt convins ca, daca vrem sa vindecam, trebuie sa identificam mai intai boala, ori, pentru mine cel putin, aceasta consta in actuala fragmentare a puterii din interiorul partidului. Toata lumea, si electoratul, dar si reponsabilii locali doresc unitate, coerenta si autoritate adevarata in partid, iar „competitorii” trebuie sa stie cum sa le raspunda. Daca vom merge in continuare pe principiul „scoala-te tu, ca sa ma asez eu”, fara sa ne gandim la refacerea interna a partidului, nu am facut nimic, cel mult, vom mai amana putin – pana trece euforia instalarii unei noi conduceri – momentul iesirii PSD din arena …

In ce ma priveste, eu nu doresc acest lucru si sper ca, impreuna cu altii, sa il pot evita.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Ce cred despre situatia actuala din PSD”

  1. ion adrian Says:

    Voi prezenta cele trimise ca observatii la Ministerul Muncii ref la subiecte discutate de mine pe bloguri (am postat si aici ceva) si care reprezinta o sinteza si cu ceva corectii de redactare la cele spuse la tema zilele astea.
    Sper sa fie de folos.

    Catre MMFPS:
    Doresc sa ma refer la doua aspecte ;

    1. Ref la obiectia justificata a dlui ministru Sarbu referitor la neconstitutionalitatea si retroactivitatea art 175 si 176 prin care doriti sa rezolvati problema pensiilor de lux:

    Daca tinta dvs este perfect indreptatita, situatia de azi fiind consecinta inechitatilor creeate cu intentie, de factorii legiuitori ai statului roman(adica guvern si parlament)si spun ca este chiar o ticalosie caci o astfel de legislatie care a permis aparitia acestor monstruozitati in materie de pensii este o legislatie ticaloasa si sunt curios daca ar putea cineva sa ma combata.
    Dar dvs propunand solutii atacabile si usor de dat peste cap se creeaza impresia ca nu este vorba de neatentie ci de reaintentie adica dam o lege cu prevederi inaplicabile spunem ca ne-am zpadut si basta aparentele sunt salvate.

    Asadar in proiect la art 175 si 176, se prevede recalcularea pensiilor de la 174 e)-i) care sunt pensiile determinate cu legi speciale ptr judecatori, procurori si auxiliari, parlamentari si auxiliari, curtea de conturi, personal civil aeronautic navigant, facand exceptie militarii si politistii, recalculare ce se va face cu o procedura ulterioara stabilita si care va dura trei luni, urmand apoi ca toti cei cu pensia recalculata sa primeasca noua pensie conform punctajelor ce ce li s-au recalculat .
    La momentul publicarii legii, pensiile existente in plata se raporteaza la salariul mediu si se obtine astfel punctajul ce se acorda implicit prin actuala pensie celui cu pensie necontributiva, adica un punctaj ce permite pastrarea pensiei existente, dar doar in cele 3 luni, pana la recalcularea unui punctaj corect cand coboara la pensia contributiva(spun coboara, caci asa se va intampla)

    Acest lucru, dupa Marian Sarbu, fostul ministru al muncii si dupa multi altii, este neconstitutional si poate si nelegal.
    In acest sens dl Sarbu spune ca pensiile nu ar trebui recalculate sau diminuate astfel, pentru ca ele reprezinta “un drept castigat in baza unei legi. In mod normal el trebuie pastrat”.
    Ce sustine Dl Sarbu, se bazeaza pe principiul neretroactivitatii legii civile noi, statuat clar si neechivoc in Constitutie si de Codul Civil :
    Constitutia dispune in art.15 (2) ca “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.
    Acest principiu, este consacrat si in Codul civil in art.1. “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.

    Are dreptate dl Sarbu ?
    Evident ca are, caci legea propusa produce efecte asupra unor pensii calculate cu o procedura legala in trecut schimband retroactiv ptr acestea modul de calculare si modificand defavorabil un drept castigat legal caci punctajul reprezinta exact forma materiala a dreptului de pensie.
    Nu se poate repara o eroare morala si de echitate, caci este evident o eroare si o nesimtire aprobarea unor legi speciale care sa aiba astfel de rezultate- dar ele au fost votate procedural corect nu au incalcat constitutia si au fos ca atare promulgate- cu o eroare constitutionala si prin incarcarea Codului civil .
    Un astfel de demers va cadea la prima bataie de vant si atunci ramane intrebarea : incompetenta sau teatru ieftin, simulare demagogica fara nici-o intentie reala de rezolvare .

    Exista solutii ca problema sa se rezolve corect adica si legal si eficient?

    Impozitele si taxele sunt singurele instrumente financiare ale statului in cadrul democratiei, economiei de piata capitalista, prin care se pot ajusta politicele economice, impulsiona sau descuraja anume activitati, diminua inechitatile .
    De aceea crima economica maxima in capitalism, tot repet asta, este evaziunea fiscala si este pedepsita ca atare.
    In paranteza spun ca pana nu vom rezolva si noi acesta problema vom fi o struto camila de piata comunistoida.
    In speta discutata, daca nu pot schimba o pensie prin schimbarea unui mod de calcul anterior si nu pot asta si ca dovada, aduc aminte ca in legea 19/2000 s-a prevazut recalcularea pensiilor dupa principiul contributivitatii, iar ptr pensionarii cu pensii mai mici datorita modului anterior de calcul, in acele cazuri defavorabil, aceasta le era crescuta la valoarea respectiva conform calculului contributiv, iar cei cu pensii mai mari ramaneau cu ele pana cand prin neindexare cu inflatia plus nici-o majorare generala, ajungeau la nivelul calculat contributiv continuand din acel moment cu o pensie corect calculata.
    Atunci insa aceste situatii de favorizare a unora sau defavorizare a altora, nu erau cu nimic premedidate ci o consecinta a unor moduri de pensionare diferite, de la un moment istoric la altul.
    Astazi aceste discrepante aparute pe neobservate, chiar in conditiile existentei legii 19/2000, sunt consecintele unor legiuiri, ele mai nesimtite dacat pensiile create astfel.
    Desi este asa, nici azi nu se poate proceda astfel decat in legea 19 /2000, dar recunoscandu-se inechitatea unor asemenea pensii necuvenite, ele trebuie eliminate ca cheltuiala a statului, daca ca lege de calcul nu e posibil.
    Spun ca solutia este impozitarea diferita a pensiilor nesimtite, pentru partea ce depaseste nivelul pensiei calculate contributiv, cu 100%, ceea ce conduce la un efect pecuniar similar cu al lergii actuale dar nu este necostitutional caci orice tip de impozit este permis iar impozitarea pensiei este deja un principiu castigat azi cand toate pensiile de peste 1000 de lei sunt impozitate pe diferenta.
    Cu alte cuvinte propun acelasi principiu existent ptr pensiile ce depaesc un nivel dat, dar pragul de pornire sa fie variabil, caci nu scrie nicaieri ca trebuie sa fie fix, iar procentul este cel de 100% si daca nu e posibil un procent de 100% sigur ca unul de 99%, nu poate fi de nimic restrictionat in mod legal.
    Solutia este perfect echitabila, asa cum este si actuala propunere ca toti sa vina la pensia contributiva, dar cred ca si fezabila juridic si constitutional.
    Un argument suplimentar este ca daca s-au putut da legi diferite de calcul a pensiei, imorale dar legale si constitutionale, de ce nu ar fi posibil sa se dea in corelare cu acele legi diferite de stabilire a pensiei si legi diferite de impozitare.
    Consider ca totul este ca se poate de legal caci in politica de taxe si impozite statul este liber la limita de acceptare de catre majoritatea populatiei care decide asupra statului, adica asupra legilor prin parlament si asupra guvernelor.
    Cat va tine asa ceva : pai cat vor trai beneficiarii acestor pensii sau pana cand o inflatie foarte mare (sa fim feriti de asa ceva) va conduce la incadrarea pensiei nerusinate in cadrul celei contributive.

    2. Ref la calculul punctului de pensie prin renuntarea la coeficientul procentual de calcul al punctului de pensie ca fractie din salariul mediu brut voi face mai intai niste remarci de principiu si apoi voi da un exemplu de calcul:

    Coeficientul respectiv ar putea fi calculat destul de exact statistic, pornind de la durata medie de viata si de la varsta de pensionare , diferenta fiind cat primeste pensia un pensionar mediu, si de aici ar trebui, lasand deoparte inflatia si cresterea de nivel de trai reflectata in cresterea salariului nominal peste inflatie, dar repet considerand ideal ca economia este absolut stabila, ar rezulta valoarea pensiei lunare cu care se acopera depunerile corect calculate cu evidenta din trecut a CAS -urilor, algoritmul contributiv existent in lege asigurand acest lucru si ducand totul in mod corect la relatia cu salariul mediu brut tocmai ptr a se elimina infltiile din trecut si variatiile posibile in timp ale puterilor de cumparare.
    Nu stiu daca s-a facut acest calcul vreodata, dar probabil tinand cont de datele comuniste anterioare, de rapoarte similare existente prin vecini, s-a spus ca 0,45 ar fi o valoare medie acceptabila, adica cine a contribuit toata viata pentru un salariu mediu brut are drept la o pensie de cel putin 0,45 din acel salariu(„cel putin” a fost un termen pe care dl Adrian Nastase l-a indicat pe blogul dlui, ca fiind gaselnita populista a unui psdist incompetent si ramolit pre numele lui dl Gherman), valoare desigur ca nesustenabila in economia concreta de la romanica lui 2000, si Isarescu ca PM, pe blat(rusinica dle PM) din limita minima, a rasturnat lucrurile facand limita maxima, o varianta realista , nepopulista, dar total incorecta prin faptul ca nu limita punctul si la o valoare inferioara, lasand pensionarii astfel, la discretia hotararilor de guvern, asta desigur mai degraba teoretic, ca nu prea indraznea nimeni s-o faca si practic.
    Acest lucru s-a si vazut, caci o perioada coeficientul a fost pe la 33% sau poate 35 %, nu stiu exact si nu conteaza, pentru ca apoi, incet incet sub presiune sindicala si poate social-democrata (sa-i dam cezarului ce-i al cezarului)sa creasca, cu promisiunea ca se va atinge acel maxim (fost minim) prevazut de legea pensiilor adica 45%(0,45), ceea ce daca nu incepea criza ar fi fost deja azi un lucru facut.

    Desigur ca toate acestea nu tin cont de o realitate cat se poate de reala si grea
    Anume ca schimbarea sperantei de viata prin crestere in paralel cu scaderea nr de salariati platitori efectivi de CAS, adica cresterea nr de pensionari ce revin unui cotizant CAS , conduce la a fi din ce in ce mai greu ca acesti cotizanti sa poata sa dea chiar si ce li s-ar cuveni in mod corect celor mai in varsta.
    De aceea faptul ca se indica in noua lege valori procentuale clare ptr CAS este bine caci va permite realizarea unor calcule mai corecte a valorii de revenire a pensiei.
    In noua lege dispare complet acest coeficient, deci principiul unei relatii vizibile si definite cantitativ intre valoarea punctului de pensie si salariul mediu, ramanand direct valoarea punctului de pensie ca element de pornire, coeficientul corespunzator ca raport pensie salariu mediu brut putandu-se insa oricand calcula cunoscand cei doi termeni ai raportului.
    Se tine cont de inflatia din trecut(aici iar este de discutat dar este o diiscutie intre ce stim si ce va fi) lucru perfect corect daca in final dupa ce se termina anul s-ar regulariza sumele calculate astfel cu inflatia reala, in plus sau in minius.
    Se face o corectie pana in 2030 si cu cresterea salariului mediu brut , care insa dispare complet din 2030, punctul de pensie ramanand astfel fix ca putere de cumparare fiind indexat numai cu infltia(care intotdeauna este evaluata in jos asa ca in final se pierde ceva si din aceasta).
    Am spus asta ca sa arat ca filozofia actuala a calculului punctului de pensie este una care considera fix punctul de pensie si nu ar fi incorect daca fixe raman CAS si daca calculul ar fi facut pe bazele statistice mentionate si modificat odata cu modificarea acestora.
    Asadar 20 de ani cresterea salariului mediu brut va veni cu o pondere de 50% in calcul si din 2021 cu 0,45 % pentru ca brusc sa dispara, de ca si cum din 2030 el va sta realmente pe loc sau daca nu, rezulta ca se doreste sa creasca discrepanta intre pensionarul la sistemul de pensii public si salariat.
    Fiindca veni vorba precizez ca pilonul 2, privat, de pensii este neconstitutionali cat timp prevede obligativitate la participare fara a acorda si garantia data de pilonul 1 de stat. Astfel participarea este o investitie intr-o afacere condusa si dirijata de altii, ceea ce nu poate constitui o obligatie
    Acesta obligativitate este neconstitutionala si primul tanar care va da in judecata pe motiv de neconstitutionalitate va castiga in tara sau la CEDO, arucand in aer acest pilon 2 .
    Si acum ptr ca am incheiat introducerea voi prezenta ilustrativ ptr cateva concluzii rezultatul catorva calcule pornind de la momentul de la care incepe aplicarea calculelor din noua lege si cum ar fi peste un an in diferite ipoteze care incearca sa fie posibil reale:
    Notatiile folosite sunt cu indicele 0 valori de azi si cu indice 1 valorile din ianuarie viitor ptr simularile facute, deasemeni P este valoarea punctului de pensie, S este salariul mediu brut, i este inflatia, k coeficientul de care discutam;

    a) inflatie de 5 % (i=0,05) si salariu mediu brut constant, P1=P0
    Atunci P1= (1+ 0,05 +0,5(1-1) ) P0 =1,05 P0
    constatand ceea ce era logic si anume ca punctul de pensie creste exact cu procentul de inflatie si deci teoretic puterea de cumparare a pensionarului este constanta cat timp cea a salariului a scazut prin pastrarea doar a valorii nominale. Consider aceasta ipotez relativ falsa caci va creste numarul somerilor in caz de criza, dar salariul mediu va urmari inflatia cat de cat adica nu va sta pe loc in valoare nominala.
    Sa vedem ce se intampla cu raportul punct de pensie salariu mediu brut adica k1= P1/S1 adica va fi 0,454 . Deci se ajunge cu depasire la acel miraculos 45% , dar cand ? intr-o situatie neverosimila cand avem inflatie cu stagnare pe salarii.

    b) Inflatie nula(i=0) si crestere cu 5% a salariului mediu brut adica S1/S0 = 1,05
    Atunci :
    P1= 1,025 P0 si k1= 1,025x 0, 952 K0 = 0,976K0 = 0,422
    adica coeficientul “miraculos” scade cu cca 2,5 % fata de cel initial la pornire;
    c) inflatie de 5% si crestere a salariului mediu brut de 5%
    Vom obtine;
    P1= 1,075 P0 si k1 = 1,075/1,05 K0 = 1,023 k0 = 0,442
    Deci acest algoritm acopera o inflatie mai mare dar daca inflatia este in conditii normale de 2-3 % si salariul creste cu pana la 10 procente anual cum ar trebui sa se intample ca sa ne apropiem din salariile europene punctul de pensie va fi in zona analizata la b) cu o scadere relativa permanenta fata de salariul mediu brut si peobabil ca acel coeficient k0 va scadea spre 0.3 in 2020-2030.
    Este just sa fie astfel?
    Nu stiu, caci numai un calcul statistic elaborat adica mai amplu decat cel foarte simplist indicat de mine ar putea spune.
    Dar deocamdata cred ca vom intra pe cazul c) o perioada care este acceptabil si ulterior este o iliuzie ca privind acest mod de calcul i nu legea in ansamblul ei nu se va mai putea reveni.
    Eu as pastra prevederea de perspectiva mai optimista din redactarea din toamna si anume:
    “Valoarea punctului de pensie stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici”

  2. T. Says:

    Sa vedem daca se va gasi solutia unei conduceri colegiale, care sa recapete insa si autoritatea care a lipsit cu desavarsire celei de dupa 2005.

    Cheia reusitei sta, in mod absolut evident, in mana persoanelor care vor alcatui aceasta conducere.

    Indiferent de persoana sau persoane, existenta unor unor obiective declarate si asumate, a unei cai convenite de acces la aceste obiective este unica baza acceptabila pentru instalarea unei echipe capabile sa orienteze partidul pe drumul corect, asa cum sustine Adrian Nastase, dorind sa arate ca discutia despre persoane, fara discutie despre continut este contraproductiva si chiar periculoasa.

    Intelegerea situatiei actuale din interiorul partidului si a contextului exterior, baza programatica, obiectivele, vointa de a le atinge si persoanele potrivite, iata un polinom foarte greu de rezolvat, mai ales in vreme de opozitie.

    Daca privim insa catre cei care si-au anuntat disponibilitati, cred ca putem pastra optimismul.

  3. ion adrian Says:

    si inca ceva :

    Este adevarat ca asa numita taxa pe fast food ce se intentioneaza de Ministrul sanatatii va lua forma concreta a unei taxe pe aditivii alimentari?
    Sau in fine, cum se preconizeaza concret a fi aplicata aceasta taxa?
    Vad ca sunt discutii si iar suntem urechisti

  4. Karakas Says:

    Preiau de la Adrian Nastase: partidul este un tort cu mai multe blaturi (nu in sens peiorativ) si citeva straturi de crema. Viziunea culinara despre partid este nu numai delicioasa, dar si potrivita.

    Nu cred ca trebuie sa speriem pe nimeni atunci cind afirmam ca vrem un PSD unit in mesaj. Nu este vorba despre vreo hora, berbecuti in background, sau teren de golf la care opozitia e experta. E vorba de realitatea ca partidul trebuie sa recunoasca existenta mai multor generatii, a caror experienta colectiva este necesara. E nevoie in echipa si de dl Geoana, si de dl Mitrea si de dl Vanghelie. Si de multi alti membri care au parasit partidul nemultumiti, dar inca sunt oameni de stinga. Problema este sa identifici acele sectiuni din partid unde expertiza acestora e necesara si utila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: