Inapoi la sistemul fanariot?

Va mai aduceti aminte? In vremea fanariotilor (1714-1859), un pretendent la tronurile Tarilor Romanesti mergea la sultan sa obtina domnia. Ca sa il „scoata” din scaun pe ocupantul de la momentul respectiv, pretendentul trebuia sa faca doua lucruri: intai, sa ofere o suma de bani pesin mai mare decat oferise domnul si, apoi, sa promita ca va trimite la Inalta Poarta mai mult decat trimitea domnul de pe tron?!

De unde, insa, banii? Ei proveneau, de regula, de la bancherii venetieni si genovezi, care ii dadeau cu dobanzi corepunzatoare? Daca primea „firman”, pretendentul, insotit de noua „Curte” – cei care asteptau sa fie rasplatiti cu dregatorii grase in stat – descindea in capitala, eventual, insotit si de un mic grup de militari otomani, pentru confirmarea aprobarii Inaltei Porti. De regula, domnul fie fugise deja (urmand sa ia si el drumul Stambulului, incercand sa obtina tronul inapoi prin acelasi procedeu, insa plusand), fie, daca nu apucase, era strangulat prin vrun colt al palatului de calaul turc care, daca era cumva incoltit de garzi, striga „Mazil”, ceea ce le facea sa se retraga, lasand domnitorul la mana destinului, mai precis a calaului, care, cum aratam, il sugruma cu un snur de matase!?

Odata ajuns domn, pretendentul trebuia sa faca trei lucruri: primul, sa inapoieze venetienilor si genovezilor imprumutul facut, plus dobanzile aferente. Al doilea, trebuia sa organizeze exploatarea tarii, astfel incat sa trimita Inaltei Porti sumele mai mari promise. Si, in fine, sa isi chiverniseasca el insusi afacerile, pentru a se si imbogati pe deasupra. Caci, oare nu pentru asta s-a batut atata sa ajunga domn?

E superfluu sa mai spun ca orice asemanare cu viata reala este cu totul intamplatoare si neintentionata …

Anunțuri

5 răspunsuri to “Inapoi la sistemul fanariot?”

  1. T. Says:

    Diferente importante:

    1. Astazi sunt altele, cele doua porti care trebuie impacate, fata de vremurile amintite. Interesant ramane faptul ca, indiferent cine a jucat rolul Inaltei porti, cealalta a ramas, de vreo 500 de ani, aceeasi.
    2. De o vreme nu s-a gasit pretendentul care sa ofere mai mult. (In conditiile in care cifrele neoficiale ale peschesului pentru afacerile cu statul se ridica, la inceput de mandat Basescu 2, la 25-50% (!!!!!) din valoarea contractului, pentru stapanii din avalul „food-chain-ului”, plus cota parte din profitul net realizat de cel „binecuvantat”, direct pentru functionarul cu stampila in mana, cine-si permite sa pluseze cu ceva?)

  2. Mihai Says:

    Domnule Paşcu nu mi-am putut închipui ca românul are atât de puţină imginaţie; nu ştie el că prostia şi fudulia se plătesc cu vârf şi îndesat?
    Nu ne-am săturat oare de şosele de pe care asfaltul curge cu prima ploaie; de perdele şi estrade de zeci de mii de euro şi de tocuri cui?
    Se pare că nu.
    După ce au lătrat atâta la POPOR că vin mogulii să le ia găina din bătătură acum o să vadă cum le-o încalecă alde Cocoş şi Elena.
    Cinci ani de acum încolo afaceri mari şi cinstite nu cred că se vor mai face în România. Tunuri da, se vor da.
    Vorbesc de afaceri din care să se aleagă cu ceva şi ‘POPORUL’ ăla care a votat şi nu numai beizadele.
    Dar domnule Paşcu aş dori să facem un pariu pe un băţ de chibrit folosit; eu zic aşa: că VODĂ al nost nu va călca never pe covorul roşu la Casa Alba şi nici nu va da mâna cu Cancelarul Germaniei într-o vizită de stat în următorul cincinal. Am motivele mele să afirm asta şi vă provoc să dezvoltăm subiectul dacă vi se pare potrivit. Vă prindeţi la pariu?
    Toată stima.

  3. T. Says:

    In Japonia? Cine a vrut sa-si bata joc de bietii oameni? Desi..cu guvernul asta, cu tenta usor, dar ferm indreptata impotriva traditiei de stabilitate pro-americana, in locul domniei sale, m-as gandi de doua ori pana sa ma duc, zau asa!

    La Casa Alba nu calca sigur. Au si covoarele rosii demnitatea lor. In plus, ca sa pregatesti o vizita de Stat la Washington ai nevoie macar de una bucata Consilier cu rang de Ministru care sa reuseasca sa converseze credibil atat in limba Engleza cat si in cea marinareasca….poate mi-l aratati si mie.

    Ni l-au trimis pe Biden. Sarmanul om a inghitit galusca si a sosit. S-a tinut cat de departe a putut de toata haznaua si a plecat, dupa ce si-a facut datoria si a lasat mesajul care ii fusese incredintat: vom lucra cu aliatii, la nivelul pe care il permit persoanele pe care ni le asezati la masa. Noi avem planuri cu voi. Problema e sa existe si unii care sa le inteleaga, cu care sa le putem discuta si care sa le poata pune, eventual si in aplicare.

    In privinta Germaniei, desi oficial CDU/CSU a deschis jumatate de gura sa il felicite pentru victorie, ca pe un reprezentant al aceleiasi familii politice, iar presa de dreapta isi face constiincioasa datoria sa flasneteze pe tema anti-comunismului, intre personajele politicii mari din Germania, regimul de la Bucuresti e o parjoala foarte indigesta. Cunoscuta fiind insa flexibilitatea anumitor coloane vertebrale bine antrenate din randurile Auswaertigen Amt (Ministerul de Externe Federal), atunci cand vine vorba de facut concesii de imagine in schimbul unor..facilitati pentru investitorii/furnizorii germani (de-un paregzamplu), o vizita oficiala nu poate fi exclusa cu desavarsire.

    Sunt sigur ca, relativ fara straduinta, e posibila Franta (de protocol si pupat piata independentii, pentru televiziuni si o afacerica de coterie pentru cunoscatorii din suite) si cu oarece eforturi nu se exclude nici Italia (personajele in sine ar avea afinitati suficiente. Problema e cu politica deja transparent oficioasa vis-a-vis de minoritatea romana. De ambele parti e spinoasa rau problema asta.

    La fel de sigur sunt ca Başbakan Recep nu are sa aiba greturi, daca e sa fie, la o adica, rugat de ghiauri sa faca niste „politica la Marea Neagra” si sa discute pe marginea „viziunilor catre caucaz” la un pahar de Tekirdağ Rakısı. Alah e mare si iarta pe bine-meritatori. De-un pesches iese sigur, fiindca de conducte, turcii se ocupa exclusiv cu unii carora carora le da mana, nu cu mazili de mana a paispea de pe malurile dambovitei.

    Poate o reusi doamna Vulpe sa aranjeze si o fastuoasa primire in Mexic, pentru un schimb de experienta intre oameni alesi presedinti de Justitie, fara renumararea voturilor in urma acuzelor de frauda si pentru a rezolva, cu ocazia asta, la modul elegant, dimensiunea non-europeana si latino-americana a agendei.

    Cam asta ar fi orizontul gesturilor de politica externa la nivel de Sef de Stat pe urmatorii 5 ani. Nimic, nimic si..nimic. Afara de cate o ciupeala mai mica sau mai mare, in functie de interlocutorii prinsi (sau impinsi) in plasa. Pentru ei si ai lor, se intelege. Ce, credea cineva ca pentru Romania? Pai Romania sunt ei, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: