Stabilitatea Armatei

Cu catva timp in urma, cineva mi-a inmanat lista ministrilor apararii ai Romaniei din 1859 pana in prezent. Am constat atunci ca eram al saselea, ca longevitate, fiind depasit doar de un singur ministru inainte de 1945 si de patru (din cei sase) din perioada comunista, ramanand cel mai „longeviv” ministru al apararii de dupa revolutie (iata, timp de douazeci de ani?!). Si asta nu pentru ca am avut mandate multiple, ci pentru ca, pur si simplu, am facut un mandat intreg, din 28 decembrie 2000 pana in 28 decembrie 2004!

Am realizat, atunci, ca Armata nu s-a bucurat de prea multa stabilitate in existenta ei de la Unirea Principatelor pana in prezent. Au fost numerosi ministri, unii stand doar si cateva luni la conducerea ei, ceea ce, in conditiile in care ea a reprezentat tot acest timp a doua institutie a statului, dupa Biserica, constituie, deci, o adevarat performanta.

Dar sa revenim la oile noastre. Imi aduc aminte ca, la instalarea recent schimbatului ministru al apararii, dl. Stanisoara, presedintele isi exprima speranta intr-un mandat intreg, ca sa poata fi realizate obiectivele ce stateau in fata organismului militar. Nu a trecut decat un an si, iata, acelasi presedinte participa la ceremonia schimbarii dlui Stanisoara cu dl. Oprea!

Daca ar fi sa ma iau exclusiv dupa faptul ca, fostul ministru, dl. Stanisoara si-a inceput cuvantarea de inchiere a mandatului „uitand” sa faca vreo referire la comandantul suprem al fortelor armate, aflat in sala, iar acesta i-a prins usor bratul, intr-un gest de consolare, la revenirea de la tribuna, aratandu-i astfel ca ii intelege amaraciunea, as concluziona ca „mana” presedintelui a fost fortata si ca partidul nu l-ar fi vrut pe dl. Oprea ministru …

Atunci, de ce? Sigur, cu totii am aflat ca dl. presedinte este un om care nu uita serviciile facute (vezi promovarea dlui Baconski la Externe, dupa episodul „Paris” de la turul doi al prezidentialelor …), iar dl. Oprea a fost alaturi de dansul in campanie, coaguland in jurul sau chiar un grup de „independenti” (transfugi de la alte partide), cu perspectiva de a relua proiectul „Oprea-Cozmanca”, esuat deocamdata, de a crea un „adevarat” partid de stanga in Romania (sunt curios cum ar putea fi acest lucru acceptabil unui presedinte convins „de dreapta”, dar se mai intampla, caci, nu-i asa, „viata bate filmul”).

Drept urmare, „feelingul” meu este ca, daca dl. Oprea – care, prin recenta numire, a fost nu numai rasplatit pentru sprijinul acordat in campanie, ci a primit si o platforma politica de mare vizibilitate – nu va reusi sa isi joace rolul care se asteapta de la el (cel mai aprobabil, acela de a crea un APR II), va fi schimbat fara nicio ezitare, iar inlocuitorul sau – posibil chiar dl. Stanisoara – va fi cu siguranta un agreat total de partidul dlui presedinte, lucrurile revenind la matca.

In regula, dar de ce trebuie sa fie Armata un cobai al experintelor politice?

PS. Si apropos de  explicatia celei de-a patra stea de general (in rezerva) acordata de dl. presedinte dlui Oprea, undeva, mai pe la inceputul toamnei: din cate imi aduc aminte, oficial, dl. Oprea nu a demisionat pentru ca ar fi refuzat numirea unor persoane incompetente, ci pentru ca a numit o persoana „prea competenta”, dl. chestor principal Virgil Ardeleanu, fara permisiunea partidului din care facea atunci parte, ceea ce a determinat retragerea sprijinului politic, demisia din functie, iar ulterior si din partid?! Sau poate ma insel eu?

Anunțuri

4 răspunsuri to “Stabilitatea Armatei”

  1. T. Says:

    Sa le luam pe rand, domnule Profesor:

    Guvernarea din care ati facut parte, intre 2000 si 2004 s-a confruntat cu obiective pe care Romania nu isi putea permite sa le rateze si avut responsabilitatea de a le trata ca a tare, indiferent de diversele derapaje pe care si ea, ca si oricare din guvernarile postdecembriste le-a suferit. Institutia militara a fost unul din instrumentele esentiale de acces la aceste obiective, ceea ce a presupus atat instalarea unei conduceri politice de nivelul si expertiza necesare in domeniu, cat si asigurarea resurselor bugetare necesare.

    In conditiile in care guvernarea inceputa in 2004 si care si-a schimbat pana acum de trei ori culorile arborate a preluat o Romanie integrata cu brio in NATO si imembra de facto in EU, nemaiavand decat pasi formali de executat in acest sens, domnii s-au crezut cu sacii in caruta si au transformat Ministerul Apararii intr-o anexa de mana a doua a Cotrocenilor (ne amintim de incercari similare si in timpul mandatului Constantinescu. Si nici macar persoanele implicate nu erau in totalitate altele decat in mandatul domnului Basescu). Dintr-un minister cheie, acesta a devenit pentru guvernanti unul oarecare, indeplinind doar functiile uzuale atribuite oricarei entitati din administratie in timpurile mareei portocalii: conducta de scurs bani publici in buzunarele de partid si sursa de sinecuri pentru alimentarea obedientelor de gasca. Daca numirea domnului Stanisoara (om cu oarecare traseu vis-a-vis de institutia Armatei dar si cu o oarecare greutate in structurile portocalii) a parut sa transmita semnalul ca regimul Basescu intelege sa se manifeste intre anumite limite pe teritorii de sensibilitate exceptionala, acceptarea numirii lui Oprea inseamna doua lucruri:
    1. In PDL nu mai exista, la nivelul decizional, nimeni in stare macar sa citeasca sau sa inteleaga, daramite sa conceapa o analiza politica serioasa.
    2. Adevaratul centru decizional pe problemele securitatii nationale si ale apararii considera ca persoana Ministrului Apararii nu mai are nici o relevanta in sistemul pe care il gestioneaza.

    In privinta persoanei in sine, nu e nevoie de comentarii. Cu totii stim atat la ce nivel si pe ce domenii se manifesta competentele domniei sale cat si cum sta la capitolul loialitate. Ajunge sa bata vantul un pic mai tare… sau sa se auda zornait de galbeni ori de catuse, dupa caz.

    Iar daca e sa ne bazam pe modelul aplicat pana acum, guvernul instalat de Craciun de domnul Basescu nu va dura mai mult de un an, un an si jumatate, in principiu pe orizontul de actiune a efectelor celor mai neplacute ale crizei globale, ascunse pana acum stangaci sub felurite presuri de guvernele Boc.

    Ulterior, e nevoie de atragerea unui tap ispasitor pe post de partener la guvernare, caci ne vom afla din nou in perioada pre-electorala pentru parlamentare. Si domnul Basescu va avea nevoie de un lobby puternic in guvernul care il va vedea parasind Cotrocenii. (Daca nu cumva si-o vedea visul unei noi constitutii cu ochii in acest mandat si..cine stie, pote ca cea noua il va indritui la alte doua mandate..)

    Asadar, alinierea unei partide „de stanga”, alaturi de cea „de dreapta” in coloana prezidentiala nici macar nu ar fi un scenariu greu de inchipuit. E nevoie de niste Opri, niste Cozmanci, un Hrebenciuc sau doi..nu mai mult! Turmele credule si obediente vor urma duios drumul aratat de cioban..

    Dupa cum am spus si voi repeta ori de cate ori e nevoie: in ciuda tuturor aparentelor, pentru Traian Basescu, PD, PD-L sau cum vreti sa ii spuneti noului partid-stat, e important doar pana cand si-a epuizat misiunea. Daca va avea nevoie de mai mult, sau chiar de altceva pe de-a intregul, nu va ezita sa incerce sa creeze acel ceva din piatra seaca. Ordine de rupere a randurilor am mai vazut executandu-se in politica damboviteana.

    Cata vreme vom mai avea voie sa vorbim, inseamna ca inca nu ne-au pus calus in gura, ceea ce..sa recunoastem, e o adevarata dovada a profundei aplecari democratice a regimului sub care vietuim.

  2. T. Says:

    PS Cat priveste numirea domnului Baconski la Externe, acolo se poate spune ca putem rasufla usurati. Caci daca patronul acestei adevarate Apaca a domnului Basescu, asa cum s-a dovedit a fi ambasada Romaniei la Paris, are un cv care il plaseaza totusi pe un anume traseu in institutia in capul careia tocmai a fost instalat, inchipuiti-va sunand la cabinetul unui Ministru Voinescu Cotoi in probleme de specialitate!

    Prin targ se aude ca din gasca aparent sacrificatilor „oameni ai presedintelui”, limbii celei mai perfect ciliata pentru aplicare fina si atent lubrifiata pe barbatescul dos prezidential, l-am numit desigur pe Catalin Avramescu, i se pregateste, spre exemplu, placinta aburinda a SRR, cu tot cu renegocierea contractelor de vanzare a spatiului de publicitate pe toate posturile administrate. Caci mogulul, nu-i asa..trebuie sa plateasca din nou pesches..prietenii stiu de ce!

    • Ioan Mircea Pascu Says:

      Sunt de acord cu „viziunea”, desi imi mentin opinia ca dl. Oprea este util exclusiv atat timp cat exista perspectiva unui APR 2, Cand o sa se lamureasca B ca nu-l va urma nimeni (deja am semnale ca dizidenta in randul asa-zisilor „independenti” incepe sa creasca, pe motivul ca numai el a fost „rasplatit”), o sa aiba zile grele, mai ales daca va incepe „sa se bata” (cu cine?) pentru … Armata, cum a anuntat …

  3. T. Says:

    Evident ca, pentru a obtine un bastard cu titulatura si adresabilitate „de stanga”, va fi nevoit sa rupa tot din trupul PSD. In aceasta privinta suntem de acord in privinta unui ApR 2.

    Comparand situatia de astazi cu cea din 1997, exista insa unele diferente esentiale. O parte din ele favorabile, o parte defavorabile incercarii de reeditare a unui astfel de episod.

    La capitolul favorabile incercarii: PSD-ul de astazi este cu mult mai putin solid si sufera in urma mult mai multor tendinte centrifugale decat in 1997.

    La capitolul defavorabile incercarii: daca in 1997 PSD venea dupa guvernare, deci avea o multime de „balast” in materie de personal, patura celor care intrasera in ultimii 2-3 ani in partid exclusiv pentru a beneficia de sprijin pentru exercitarea pozitiilor pe care le detineau sau le ravneau, astazi PSD vine dupa 5 ani de cura de slabire in opozitie fata de Cotroceni.

    La capitolul favorabile: PSD este atat de penetrat, pana la varful actualei structuri decizionale, atat la nivel central cat si in multe judete, incat mutarea e mult mai usor de rezolvat decat a fost in 1997, odata ce decizia e luata.

    La capitolul defavorabile: comparativ cu situatia pe plan european si international din 1997, cel care doreste sa atace PSD astazi pentru a crea un nou vlastar pe stanga are de luat in calcul si o reactie internationala negativa (vizibila sau mai putin vizibila public) fata de o asemenea mutare. Intre timp, PSD este singura formatiune membra a familiei social-democrate din Romania. Si este bine spre foarte bine ancorata acolo. Lui Basescu i s-a permis mult pana acum. Dar spatiul de manevra i-a fost destul de clar trasat. Daca iese din el, s-ar putea sa riste sa se friga la degetele!

    La capitolul favorabile: controlul asupra mediilor (care ar avea, in cazul unei asemenea mutari, un rol decisiv de jucat) este mult mai extins si mai eficient astazi decat in 1997.

    La capitolul defavorabile: in 1997, o parte din cei care au facut pasul catre ApR erau figuri cu credibilitate, cu oarecare ecou pozitiv in randul electoratului (la nivel central sau local), purtatori de speranta credibili pentru „o Stanga reformata”. Astazi e suficient sa privim catre „varful de lance” al asanumitilor independenti, in jurul carora se presupune ca s-ar constitui nucleul ApR 2, pentru a realiza ca la capitolul „efect pozitiv in randul electoratului” e nevoie de multa pregatire suplimentara.

    Daca miscarea va fi facuta si pentru asta va fi folosita Armata, ca purtator de credibilitate, incercandu-se transferul catre persoana celui care o conduce cu numele, precum si nucleul independentilor plus o aripa de nemultumiti din jurul PSD, atunci in acest moment, ea nu e coapta si nu are sanse de reusita politica.

    Daca acceptam ca, in linii mari, miscarea se bazeaza pe:
    1. utilizarea Armatei, ca purtator de credibilitate, incercandu-se un transfer catre persoana Ministrului sau
    2. fidelizarea nucleului independentilor si
    3. ruperea unei noi aripi dintre nemultumitii PSD, pentru a obtine si o dimensiune parlamentara (si eventual in administratia locala)

    atunci in momentul de fata, sansele sunt minime, intrucat pe cel putin 2 din 3 dimensiuni lucrurile sunt neclare iar ecuatia PSD e inca neclarificata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: